joi, 28 octombrie 2010

Eseu de motivatie (bun pentru taxa nu si pentru buget)

Acesta este un exemplu de cum sa NU faceti un eseu de motivatie pentru admiterea la masterat. Am luat 8 la Universitate si intrasem la taxa la Jurnalism Tematic, dar din pacate abia dupa ce am depus dosarul mi l-a vazut cineva si mi-a zis ce anume e gresit. Va mai zic doar doua lucruri pe care le tin minte acum: 1. in scrisoarea/eseul de motivatie nu se multumeste niciodata cuiva si 2. trebuie sa fie ceva mai formal stilul. Atunci a fost o dezamagire si pentru mine, dar in final cred ca am ales bine ramanand la SNSPA, FCRP, la Masterul de Comunicare Audio-Video, unde am intrat in urma unui interviu pe baza eseului elaborat despre "Sunetul in televiziune prin intermediul microfoanelor", cu media 8.75.
In ideea ca poate cineva va vedea si va trage niste invataminte.

"Stimată Comisie de Evaluare,

Subsemnata, Ioana Simion, domiciliată în Bucureşti, îmi doresc să fiu admisă la acest masterat dintr-o sinceră dorinţă de avansare profesională şi dezvoltare personală.
Am 22 de ani iar experienţa mea în domenii conexe mass-mediei a început încă de la 15 ani.
Într-adevăr, aş putea continua astfel, dar probabil că deja la al treilea paragraf v-aş plictisi, fiind ca majoritatea candidaţilor. Acum, că formalităţile au fost deja efectuate haideţi să trecem de la “scrisoarea de motivaţie” către “eseul de motivaţie”. Ştiu că este un clişeu, dar nu ne ajunge o viaţă întreagă pentru a cunoaşte un om, darămite două pagini. Aşa că voi încerca, în continuare, să mă prezint cât se poate de obiectiv, pentru a vă face, sper eu, o primă impresie cât mai bună despre mine.
Majoritatea celor care aud că am absolvit o universitate particulară au tendinţa să zică fie că sunt plină de bani fie că nu am învăţat mare lucru. Eu ţin totuşi să-i contrazic spunându-le că am urmat această universitate tocmai pentru că avea cele mai mici taxe iar eu, spre deosebire de foarte mulţi colegi de-ai mei, chiar am frecventat cursurile şi seminarele, deci am învăţat câte ceva de la profesorii care veneau şi îşi dădeau silinţa pentru noi, care ne ascultau nelămuririle şi ne dădeau bibliografii pentru aprofundarea fiecărui subiect. În plus adeverinţele mele de practică mi le-am obţinut prin muncă, nu cu pile. Cu această ocazie aş dori să le mulţumesc câtorva oameni, care în special în ultimul an mi-au îndrumat paşii: Mioara Vergu Iordache – redactor şef Opinia Naţională, Roxana Ionici – producător TV, Iuliu Târnăcop – inginer de sunet TVR, Dan Dascălu – ilustrator muzical TVR, Liana Stanciu – regizor muzical TVR şi Radu Mihai – patron Ad Core Advertising.
Trebuie să recunosc că mă aflu pe o cale ticsită de concurenţă, pe care probabil mulţi alţii sunt mai calificaţi decât mine, însă spiritual meu de competitivitate, orgoliul şi de asemenea prestigiul instituţiei dumneavoastră m-au făcut să îmi asum responsabilitatea ce va însemna admiterea la un masterat la zi, la buget.
Fără să îmi dau seama, din dorinţa de a fii independentă, am început încă din clasa a noua să fac diverse promoţii la firme precum Promotion Company, ca apoi să continuu cu figuraţie la IQ Media Casting şi sondaje de opinie la Eurodata Management. Aceste experienţe m-au ajutat să iau contact cu diferite tipuri de oameni şi să rezist situaţiilor stresante. În timpul facultăţii am continuat pentru scurt timp şi cei patru ani de voluntariat din liceu, din cadrul Strategiei Naţionale Acţiunea Comunitară, numai că pe un alt palier. Dacă în SNAC am interacţionat cu persoane bolnave HIV/SIDA, familii defavorizate şi copii cu deficienţe de vedere, în anul I de facultate am colaborat cu Fundaţia World Vision pentru a ajuta copii săraci să îşi continue studiile. Spre ruşinea mea, aceste relaţii s-au rupt şi am renunţat şi la jobul de agent de vânzări la Editura RAO, în favoarea facultăţii şi a practicii. Spun “spre ruşinea mea” nu pentru că ar fi un lucru rău să îţi definitivezi studiile, dar poate că în timpul programului meu nu chiar atât de aglomerat aş fi reuşit să ajut nişte suflete amărâte.
Cine a reuşit însă a mă ajuta pe mine a fost handbalul. Timp de cinci ani de zile m-au chinuit oamenii de la Clubul Sportiv Şcolar Numărul 2 Bucureşti ca pe urmă, din 2007 să mă toace la nervi cei din Asociaţia Municipală de Handbal Bucureşti şi Federaţia Română de Handbal, însă activitatea de a juca şi a arbitra acest sport mă relaxează şi m-au învăţat ce înseamnă fair-play-ul şi spiritul de echipă.
Sper ca oriunde m-ar purta căile viitorului să cunosc numai oameni de calitate sau să îmi pot pune amprenta pe viaţa cuiva. De la acest masterat aştept să mă înveţe atât teoria cât şi practica necesare pentru a răzbi în jungla mass-media. Nu vreau prin acesta să îmi pierd individualitatea, mândria, curajul sau sinceritatea, îmi doresc să îmi reflecte personalitatea cu toate hobby-urile (sport, fotografie, motociclism şi bineînţeles shopping).
Toate acestea fiind zise, nu imi este ruşine să spun că am absolvit două facultăţi la zi în cadrul Universităţii “Spiru Haret” din Bucureşti, Facultatea de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice, specializarea Jurnalism şi Facultatea de Filosofie, Ştiinţe Politice şi Studii Culturale, specializarea Filosofie, plus modulul psiho-pedagogic iar acum vreau să urmez cursurile masterale la zi, la buget, din cadrul Universităţii Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării."

10 comentarii:

Anonim spunea...

Buna Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor si nu numai.
Am vizionat cu atentie blogul tau si vreau sa spun ca am fost foarte fascinat de ceea ce am gasit. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Încep sa îl citesc cu drag.
Noi promovam la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tau ; am specificat sursa articolului si am deschis si un subiect pe baza acestuia. Daca doresti, poti sa ne recomanzi orice articol si noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face placere, de asemenea, sa stim ca ai dori sa ne sustii în acest proiect de radio si sa accepti o eventuala colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzeaza toate genurile de muzica, exceptând manele si piesele necenzurate, avem si câteva emisiuni, stiri etc. Ne-am propus sa realizam un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de sustinerea si ajutorul tau si al celorlalti colegi bloggeri. Dorim sa cream o echipa numeroasa, de oameni cu un talent aparte si m-am gândit ca, poate, ai vrea sa ni te alaturi si sa colaboram, binenteles, pe unul dintre domeniile care îti place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile si modul de a gândi al bloggerilor si al ascultatorilor nostri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tau si sa ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un email asculta.whisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Multumesc,Cu stima Vlad!

JULIA spunea...

Un exemplu de eseu "așa da"?

YOIO spunea...

Mai, mai mult decat atat nu stiu ce sa zic, exemplu clar de "asa da" nu am, ca daca as fi avut as fi intrat eu la buget. Am inteles apoi ca "eseu de motivatie" este de fapt "scrisoare de intentie", nici de cum eseu sau compunere. Asadar stil formal cu accent pe rezultate academice (cursuri, seminare, work-shop-uri etc) si realizari profesionale (de preferat din domeniul pt care se apl;ica) si cum am zis si in introducere fara multumiri. Bafta!

Anonim spunea...

eseul de motivatie este o incercare (daca incercarea poate fi considerata un gen). din cauza asta e greu sa ai o reteta pt ''asa da''.

eu voi sustine anul acesta aceeasi admitere si pot sa zic ca habar n-am ce vor de la mine. ma indoiesc ca i-ar interesa competentele mele profesionale de pana acum din moment ce ele nu exista. eu vin din alt domeniu si nu as vrea sa te inhib, dar primul lucru care m-a suprins la eseul tau a fost rigiditatea cu care l-ai scris.

incercai sa fii formala, insa spuneai lucruri personale pe un ton formal. incercai sa eviti cliseele folosind scuze (''stiu ca este un cliseu, dar''). poate ca ai fi reusit sa eviti cliseul tocmai pt ca nu te scuzai
apoi dadeai detalii irelevante, gen ca ai 22 de ani, ca esti din Bucuresti. nu stiu...iti umpleai textul cu info care nu interesau comisia

in sfarsit...nu ai spus ca a fost un eseu bun. incercam doar sa-mi dau si eu seama de ce n-ai intrat. bafta in continuare

YOIO spunea...

Eeee toate s-au aranjat pentru mine... acum sunt la SNSPA-FCRP anul II master Comunicare audio-vizuala. Inveti multe intr-un an oriunde ai fi si sa zicem ca pe vremea aia eram inca mica si nestiutoare, acum sunt doar una din doua :-P . Ai dreptate, n-am zis niciodata ca ar fi fost un eseu bun, dar se pare ca atunci n-a fost nici cel mai slab. Ca si voi nu stiam de unde sa-l apuc, nu stiam ce inseamna de fapt "eseu de motivatie" si sincera sa fiu nici acum nu stiu exact ce presupune unul, dar cred ca mi-am dat seama in mare ce gresisem chiar in ziua respectiva. Mai mult decat bafta, fiti relaxate si aveti grija si la tinuta (atitudine, tinuta vestimentara, machiaj etc) nu am ce sa mai spun :-)

LooLee spunea...

Buna! Mă bucur că am dat peste blogul tău fiindcă în cîteva zile voi da și eu admitere la FJSC, master , Jurnalism Tematic. Similar ție, îmi este și mie destul de neclar ce anume se așteaptă de la candidați să expună în acest eseu/scrisoare, dacă trebuie să înșire experiențele profesionale/ academince avute, dacă trebuie să prezinte ideile în legătura cu disertația... E adevărat, observ cîteva greșeli pe care le-ai făcut și am să iau aminte, deci îți și mulțumesc pentru că ai postat eseul. Și totuși, unde găsesc un model „AȘA DA!” ?

YOIO spunea...

Ma bucur ca am putut fi macar putin de ajutor cuiva, de aceea am si pus aici macar eseul meu, pentru ca eu la vremea respectiva nu am fost destul de inspirata sa gasesc unul. Ideea e ca nu exista un singur model de "asa da". Cum a mai zis cineva aici, totul este o combinatie de genuri, eu am postat deja ce am mai invatat eu intre timp si ce feedback am primit atunci la acest eseu... Oricum, bafta tuturor si poate o sa fim colegi de breasla la un moment dat!

Ioana spunea...

Anul trecut a fost si proba orala (interviu)? Daca da, pe ce s-a pus accent? Pe notiuni din bibliografie (Manual de Jurnalism, Mihai Coman) sau pe eseu/dorinta de a deveni jurnalist-asemeni unui interviu de angajare?

YOIO spunea...

Anul trecut intrega admitere a fost pe baza eseului de motivatie. Asta inseamna ca eseul facut de fiecare a fost sustinut in fata unei comisii din trei profesori si a colegilor care mai erau in sala (parca maxim 5). Cel putin la mine s-a pus accentul pe ce ramura a jurnalismului vreau sa ma specializez si de ce. Din cate tin minte eu am raspuns pe social si m-a intrebat apoi de o situatie care era la vremea respectiva recenta, parca ceva cu tiganii romani din strainatate...

Anonim spunea...

interesant insa cred ca tu trebuia sa scrii despre pasiunea legat de jurnalism si dorinta de a iti continua o cariera pe profilul de jurnalism oricum este un inceput bun crearea unui blog personal insa trebuie sa pui accentul pe partea practica implicandu-te in tot mai multe proiecte legate de presa scrisa jurnalismul tematic este in esenta o incercare de creare a unei noi bresle si a unui nou tip de jurnalism