Eseu de motivatie (bun pentru taxa nu si pentru buget)

Acesta este un exemplu de cum sa NU faceti un eseu de motivatie pentru admiterea la masterat. Am luat 8 la Universitate si intrasem la taxa la Jurnalism Tematic, dar din pacate abia dupa ce am depus dosarul mi l-a vazut cineva si mi-a zis ce anume e gresit. Va mai zic doar doua lucruri pe care le tin minte acum: 1. in scrisoarea/eseul de motivatie nu se multumeste niciodata cuiva si 2. trebuie sa fie ceva mai formal stilul. Atunci a fost o dezamagire si pentru mine, dar in final cred ca am ales bine ramanand la SNSPA, FCRP, la Masterul de Comunicare Audio-Video, unde am intrat in urma unui interviu pe baza eseului elaborat despre "Sunetul in televiziune prin intermediul microfoanelor", cu media 8.75.
In ideea ca poate cineva va vedea si va trage niste invataminte.

"Stimată Comisie de Evaluare,

Subsemnata, Ioana Simion, domiciliată în Bucureşti, îmi doresc să fiu admisă la acest masterat dintr-o sinceră dorinţă de avansare profesională şi dezvoltare personală.
Am 22 de ani iar experienţa mea în domenii conexe mass-mediei a început încă de la 15 ani.
Într-adevăr, aş putea continua astfel, dar probabil că deja la al treilea paragraf v-aş plictisi, fiind ca majoritatea candidaţilor. Acum, că formalităţile au fost deja efectuate haideţi să trecem de la “scrisoarea de motivaţie” către “eseul de motivaţie”. Ştiu că este un clişeu, dar nu ne ajunge o viaţă întreagă pentru a cunoaşte un om, darămite două pagini. Aşa că voi încerca, în continuare, să mă prezint cât se poate de obiectiv, pentru a vă face, sper eu, o primă impresie cât mai bună despre mine.
Majoritatea celor care aud că am absolvit o universitate particulară au tendinţa să zică fie că sunt plină de bani fie că nu am învăţat mare lucru. Eu ţin totuşi să-i contrazic spunându-le că am urmat această universitate tocmai pentru că avea cele mai mici taxe iar eu, spre deosebire de foarte mulţi colegi de-ai mei, chiar am frecventat cursurile şi seminarele, deci am învăţat câte ceva de la profesorii care veneau şi îşi dădeau silinţa pentru noi, care ne ascultau nelămuririle şi ne dădeau bibliografii pentru aprofundarea fiecărui subiect. În plus adeverinţele mele de practică mi le-am obţinut prin muncă, nu cu pile. Cu această ocazie aş dori să le mulţumesc câtorva oameni, care în special în ultimul an mi-au îndrumat paşii: Mioara Vergu Iordache – redactor şef Opinia Naţională, Roxana Ionici – producător TV, Iuliu Târnăcop – inginer de sunet TVR, Dan Dascălu – ilustrator muzical TVR, Liana Stanciu – regizor muzical TVR şi Radu Mihai – patron Ad Core Advertising.
Trebuie să recunosc că mă aflu pe o cale ticsită de concurenţă, pe care probabil mulţi alţii sunt mai calificaţi decât mine, însă spiritual meu de competitivitate, orgoliul şi de asemenea prestigiul instituţiei dumneavoastră m-au făcut să îmi asum responsabilitatea ce va însemna admiterea la un masterat la zi, la buget.
Fără să îmi dau seama, din dorinţa de a fii independentă, am început încă din clasa a noua să fac diverse promoţii la firme precum Promotion Company, ca apoi să continuu cu figuraţie la IQ Media Casting şi sondaje de opinie la Eurodata Management. Aceste experienţe m-au ajutat să iau contact cu diferite tipuri de oameni şi să rezist situaţiilor stresante. În timpul facultăţii am continuat pentru scurt timp şi cei patru ani de voluntariat din liceu, din cadrul Strategiei Naţionale Acţiunea Comunitară, numai că pe un alt palier. Dacă în SNAC am interacţionat cu persoane bolnave HIV/SIDA, familii defavorizate şi copii cu deficienţe de vedere, în anul I de facultate am colaborat cu Fundaţia World Vision pentru a ajuta copii săraci să îşi continue studiile. Spre ruşinea mea, aceste relaţii s-au rupt şi am renunţat şi la jobul de agent de vânzări la Editura RAO, în favoarea facultăţii şi a practicii. Spun “spre ruşinea mea” nu pentru că ar fi un lucru rău să îţi definitivezi studiile, dar poate că în timpul programului meu nu chiar atât de aglomerat aş fi reuşit să ajut nişte suflete amărâte.
Cine a reuşit însă a mă ajuta pe mine a fost handbalul. Timp de cinci ani de zile m-au chinuit oamenii de la Clubul Sportiv Şcolar Numărul 2 Bucureşti ca pe urmă, din 2007 să mă toace la nervi cei din Asociaţia Municipală de Handbal Bucureşti şi Federaţia Română de Handbal, însă activitatea de a juca şi a arbitra acest sport mă relaxează şi m-au învăţat ce înseamnă fair-play-ul şi spiritul de echipă.
Sper ca oriunde m-ar purta căile viitorului să cunosc numai oameni de calitate sau să îmi pot pune amprenta pe viaţa cuiva. De la acest masterat aştept să mă înveţe atât teoria cât şi practica necesare pentru a răzbi în jungla mass-media. Nu vreau prin acesta să îmi pierd individualitatea, mândria, curajul sau sinceritatea, îmi doresc să îmi reflecte personalitatea cu toate hobby-urile (sport, fotografie, motociclism şi bineînţeles shopping).
Toate acestea fiind zise, nu imi este ruşine să spun că am absolvit două facultăţi la zi în cadrul Universităţii “Spiru Haret” din Bucureşti, Facultatea de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice, specializarea Jurnalism şi Facultatea de Filosofie, Ştiinţe Politice şi Studii Culturale, specializarea Filosofie, plus modulul psiho-pedagogic iar acum vreau să urmez cursurile masterale la zi, la buget, din cadrul Universităţii Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării."