The Other End Of The Line

O alta comedie romantica, amestec de cultura si civilizatie indiana cu americana. Un alt film in care actorii vorbesc atat hindi cat si engleza, dar care iese din tiparele productiilor bollewoodiene prezentand in paralel fragmente din doua lumi complet diferite, care prin intermediul companiilor multinationale fuzioneaza.
Calatoria unei familii venite din Mumbai la San Francisco, pentru a-si recupera fiica ratacitoare este amuzanta prin nestiinta de care dau dovada membrii familiei si nu numai. In timp ce acestia isi fac griji pentru ea, Priya Sethi (Shriya) se bucura de compania lui Granger Woodruff (Jesse Metcaffe), barbatul de la capatul celalat al liniei. Fata, centralista la City Bank, descopera ce inseamna iubirea in timp ce incearca sa scape de casatoria pe care i-o pregateau parintii ei. Problema este ca relatia dintre cei doi e intemeiata pe o serie de minciuni. Dupa o seara minunata in care tanara face cunostinta cu oceanul, proaspatul cuplu ajunge la o petrecere indiana unde familia fetei se reintregeste si toate minciunile ies la suprafata. Un drum inapoi catre casa si o logodnica aparuta de nicaieri fac situatia si mai dificila.
Daca vreti sa aflati deznodamantul acestei povesti trebuie sa faceti rost de "The Other End Of The Line".

27 Dresses ("27 de rochii")

27 de rochii si un jurnalist sunt sarea si piperul din viata unei fete.
Multi prieteni, multe nunti si o slujba buna, ce-si mai poate dori o domnisoara de onoare? Cu siguranta nu sa planifice nunta ei de vis, pentru sora sa mai mica si barbatul de care este indragostita. Direct de la secenarista filmului "The Devil Wears Prada", Aline Brosh McKenna, avem de data aceasta un film mediocru, pentru o seara usoara de sambata vara. Pana la sfarsit se pare ca cei doi protagonisti Jane (Katherine Heigl) si Kevin (James Marsden) vor gasi timp sa-si face ordine in ganduri si sentimente iar cele doua surori se vor impaca, dupa dezastrul de la nunta lui Tess (Malin Akerman).
Un final previzibil, cu prezenta celei de-a 28-a rochie.

Because I said so

Intr-o ora, treizeci si sapte de minute si sapte secunde, Milly Wilder (Mandy Moore), isi cauta iubirea vietii sale, impinsa de la spate de mama sa (Diane Keaton alias Daphne) si cele doua surori ale sale.
Dupa o viata in care a crescut singura trei fete si s-a despartit deja de doua dintre ele, Maggie (Lauren Graham) si Mae (Piper Perabo), dandu-le spre maritis, tot ce incearca este sa o faca fericita si pe fiica ei cea mica. In acest sens ea isi face prea multe griji si tocmai deaceea comite greseala de a-i stabili, fara stirea ei, o intalnire cu un arhitect gasit pe internet. Incurcatura cea mai mare se intampla atunci cand un chitarist reuseste sa-i fure cartea de vizita a lui Milly, de aici nascandu-se o dubla relatie.
Daca sunteti un fan al comediilor romantice merita sa vedeti "Because I said so" ("Asa vreau eu"), pentru a vedea cu cine ramane Mandy Moore si prin ce aventuri mai trec cele patru femei din familia Wilder.

E greu sa lasi o usa intredeschisa

Ati avut vreodata impresia ca ati lasat un capitol din viata neincheiat?
Nu este usor, dar incercati sa va analizati viata cu bune si cu rele. Invatati din fiecare greseala si nu va incatusati in amintiri neplacute. Din orice se poate pastra cel putin o senazatie speciala.
Acum aproximativ un an, am incheiat, la fel de busc cum am inceput, o relatie neconsumata, dar care a venit ca un refugiu si usor usor ducea catre ceva mai serios. Poate frica de angajament sau poate faptul ca ne cunosteam prea putin, chiar deloc, ne-a facut pe amandoi sa acceptam cea mai facila rezolvare. Am decis de comun acord sa ramanem doar prieteni si colegi. Toate bune si frumoase acum, daca n-ar face inca misto de noi toti cei care ne cunosc. La inceput eram ca soarecele si pisica, nu exista vorba a unuia dintre noi pe care celalalt sa n-o comenteze, eram rautaciosi, acum lucrurile par sa intre pe fagasul normal. Ce am invatat de aici este ca uneori trebuie sa mai lasi de la tine. Nu credeti ca ar trebui ca unei persoane despre care am zis la un moment dat ca ne place, ca tinem la ea sau chiar ca o iubim nu ar trebui sa-i intoarcem spatele? Eu asa zic. E dificil, e dureros initial, dar toate acele sentimente nu pot intra in pamant.
Daca va decideti sa puneti punct unei etape, stati intai si meditati, eventual consultati-va cu cineva inainte sa faceti pasul decisiv. Sa nu ma intelegeti gresit, poate ca vi se pare un cliseu, insa nu regret nimic din viata, decat faptul ca este atat de putin timp pentru atat de multe activitati pe care le-am putea face si faptul ca realizam acest lucru deja cand este prea tarziu.
Da, stiu, pare ca-mi expun viata si poate ca asa si este, dar stiti care e treaba: cel mai bine se invata din propriile erori insa nu strica sa arunci un ochi si la vecin.
Toate cele bune si fiti cu capul pe umeri! Va pup!

Radiografia sistemului romanesc de invatamant

Gărăjeu Andreea Maria Mihaela este născuta pe data de 05.05.1983 şi în prezent lucrează la Şcoala cu Clasele I-VIII nr. 73 din Bucureşti. Susţine că cel mai important lucru pentru ea este familia iar apoi cariera, restul le consideră doar detalii. A lucrat la Editura Nemira ca redactor-traducător, Editura Corint redactor, la Editura Litera Internaţional şi Curtea Veche pe post de traducător deci este normal ca pe lângă dans, călătorii, muzică să iubească şi lectura. Stăm de vorba cu ea pentru a vedea în ce stare se află sistemul nostru de învăţământ.
Ioana Simion: Când şi cum v-aţi dat seama că aveţi vocaţie pentru a fi dascăl?
Gărăjeu Andreea Maria Mihaela: Nu mi-am dat seama, pur şi simplu s-a întâmplat să fiu mereu solicitată ca pedagog... şi m-am gândit că o schimbare nu ar strica.
I.S.: De cât timp activaţi în această meserie şi care au fost paşii pe care a trebuit să-i urmaţi?
G.A.: Ca profesor în învăţământul de stat lucreaz de 1 an de zile, dar am cochetat cu această meserie încă din primul an de facultate. După absolvire am făcut masteratul, apoi modulul psiho-pedagogic şi examenul de titularizare.
I.S.: Făcând comparaţie cu generaţiile anterioare cum vi se pare cea actuală de elevi?
G.A.: Actuala generaţie s-ar numi mai degrabă DEgeneraţie.
I.S.: În ceea ce priveşte condiţiile din învăţământul românesc ce ne puteţi spune?
G.A.: Condiţii şi resurse modeste.
I.S.: Ce notă aţi acorda programei şcolare? Dar pregătirii în general?
G.A.: Programa şcolară 8, pregătirea... în general... mi se pare oarecum vag. Pregătirea elevilor este slabă... interesul aproape inexistent.
I.S.: Cum vi se par manualele alternative şi materialele didactice? Sunt acestea suficiente, competente şi mai ales accesibile?
G.A.: Manualele alternative sunt foarte bune... în ideea că ajută trecerea la stilul modern de predare... dar nu sunt luate în serios de către elevi... cred că este o problemă de percepţie şi atitutide din partea elevilor.
I.S.: Pe de altă parte, ce părere aveţi despre boicotarea tezelor cu subiect unic?
G.A.: O reacţie întârziată şi inutilă a sindicatelor... Ar fi trebuit să ia atitudine încă de când au amânat majorările salariale pentru aprilie.
I.S.: Care au fost revendicările profesorilor?
G.A.: Salarii cât de cât decente...
I.S.: Ce au reuşit ei să obţină în urma negocierilor?
G.A.: Speranţe... iluzii false... şi alte promisiuni.
I.S.: Aţi participat la protestele de la Guvern? Motivaţi vă rog!
G.A.: Nu am participat pentru că mi s-a părut inutil... Oricum Guvernul este autocrat în această chestiune... delicată... care nici măcar nu îi deranjează... altfel i-ar fi acordat puţină atenţie.
I.S.: Au fost sau nu afectaţi elevii de reprogramarea tezei la Limba şi Literaratura Română?
G.A.: Nu.
I.S.: Cât de mult reflectă la ora actuală carnetul de note performanţele elevului/studentului?
G.A.: Carnetul de notă este valabil în proporţie de 65 la sută...
I.S.: În ce măsură îl pregăteşte pe tânăr învăţământul instituţionalizat pentru viitoarea profesie?
G.A.: Poate în privinţa preferinţelor ramurilor de activitate... altfel totul depinde de circumstanţe şi şansa fiecăruia de a reuşi.

I.S.: În altă ordine de idei cum apreciaţi siguranţa în şcoli ?
G.A.: Precară. Mi s-a întâmplat să confisc căştile unui elev de clasa a 7-a, care asculta muzică în timpul orei... şi acesta să îmi prindă mâna într-o strânsoare violentă... M-a ameninţat şi a trebuit să cedez eu... în niciun caz el. Mi se pare inadmisil... mai ales că direcţiunea ne interzice să dăm afară elevii care deranjează ora... Ca profesoară de 26 de ani sunt ţinta multor răutăţi şi reacţii violente din partea elevilor. Nu am nicio siguranţă la oră şi nici în afara acestora. Putem fi atacaţi mereu de cine ştie ce elev nemulţumit sau care are anumite conturi de reglat.
I.S.: Lăsând ultimele evenimente deoparte... Vă ajunge remuneraţia de profesor preuniversitar sau umpleţi golurile cu alte activităţi?
G.A.: Salariul de profesor este simbolic... doar atât.
I.S.: Să înţelegem că aveţi şi copii pe care-i meditaţi. Cât de valabilă este în acest sens expresia “Învăţământul românesc este gratuit” ?
G.A.: Meditaţiile sunt ceva facultativ. Nu eşti obligat să faci „meditaţii” dacă te descurci singur. Asta ţine şi de gradul de inteligenţă al fiecăruia. Eu nu am făcut niciodată meditaţii pe vremea când eram elevă... şi totuşi am reuşit la toate examenele de până acum (şi n-au fost deloc puţine...). Darul mai vine şi de la Dumnezeu... iar dacă la unii nu există... se dezvoltă prin excerciţiu şi aceşti bani investiţi în ore suplimentare.
I.S.: Cum vă selectaţi elevii pentru lecţii particulare şi cât costă o astfel de şedinţă?
G.A.: Nu îi selectez... doar că, dacă nu fac progrese, îi avertizez că întrerupem colaborarea. E foarte important să ai elevi cu rezultate – o carte de vizită excelentă în societate. Preţul unei şedinţe de meditaţii variază în funcţie de tipul de pregătire şi implicarea personală (ca de exemplu în cazul persoanelor cu rezultate excepţionale, dar situaţie materială precară), de la 20 de lei/oră la 50 de lei/oră.
I.S.: Cum reuşiţi să vi-i apropiaţi pe cei cărora le predaţi, astfel încât să le puteţi sedimenta cunoştinţele mai uşor pentru un timp cât mai îndelungat?
G.A.: Prin empatie... şi cred că dvs domnişoară puteţi să răspundeţi la această întrebare mai bine decât mine.

La farmacist

La farmacia Help Net din Calea Dorobanţilor ne-am intalnit cu domnul Ioan Samson Solca. Un farmacist, ce iubeşte viaţa şi urăşte imbecilismul. A acceptat să ne răspundă pe scurt la câteva întrebări.

Ioana Simion: De ce v-aţi făcut farmacist şi nu doctor, de exemplu?
Ioan Samson Solca: Consider că meseria de farmacist este una dintre cele mai frumoase, care îţi poate aduce satisfacţii intelectuale şi sufleteşti.
I.S.: Când v-aţi dat seama că asta vreţi să faceţi şi care a fost planul pe care l-aţi urmat?
I.S.S.: Nu a fost un plan... nu îmi propusesem, pur şi simplu am simţit că o să lucrez în domeniul medical şi cel mai potrivit a fost farmacia.
I.S.: Pentru că omul de rând nu vede decât persoana din spatele tejghelei, care sunt atribuţiile dumneavoastră?
I.S.S.: Pacientul este cel mai important... ceea ce conteaza cel mai mult este să îl vezi sănătos, deci implicit să şti că i-ai recomandat cel mai bun tratament.
I.S.: Ce părere aveţi despre criza medicamentelor?
I.S.S.: Nu mi se pare normal să fie o criza a medicamentelor. Pacienţii cum îşi vor procura tratamentele?... sunt persoane de a căror viaţă depinde de medicamente.
I.S.: Consideraţi că este suficient plafonul de medicamente compensate? Cât de repede îl epuizaţi la farmacia unde lucraţi?
I.S.S.: Este suficient.
I.S.: Cum credeţi că poate rezolva actualul Ministru al sănătăţii această problemă?
I.S.S.: Nu prea cred că se va rezolva curând. Problema asta ţine de mulţi ani!

I.S.: Dacă o persoană care se simte rău vine să vă ceară ajutorul, ce faceţi?
I.S.S.: Mi se pare normal să o ajut.
I.S.: Se mai obţin în ziua de astăzi medicamente fără reţetă? Dacă da, în ce măsură?
I.S.S.: Se eliberează fără reţetă medicamentele OTC şi cele naturiste. În rest, cele cu substanţă activă se eliberează, cu excepţia câtorva, pe bază de reţetă.
I.S.: Cât de periculoasă este automedicaţia?
I.S.S.: Automedicaţia poate fi foarte periculoasă. Se încearcă să fie descurajaţi pacienţii de a mai practica automedicaţia, prin explicarea efectelor adverse, care pot apărea dacă tratamenul nu este prescris de către un medic sau recomandat de către un farmacist.
I.S.: La ce riscuri se expun cei care nu respectă sfatul medicului sau al farmacistului?
I.S.S.: Pot apărea reacţii adverse destul de grave. Deaceea pacienţii sunt obligaţi să respecte sfatul medicului sau al farmacistului.
I.S.: Din experienţa dumneavoastră, care credeţi că este principala problemă de sănătate, respectiv igienă, pe care o au românii?
I.S.S.: Nu este vorba doar despre români ci de toată lumea. Fiecare naţiune are plusuri şi minusuri.
I.S.: Ce ne puteţi spune despre respectul pe care vi-l acordă (sau nu) clienţii? Vă simţiţi în siguranţă la locul de muncă?
I.S.S.: Sunt doua categorii de pacienţi: cei care ascultă şi au încredere în noi (majoritare sunt persoane din clasa de jos sau medie) şi cei “cu bani”, care ne tratează ca pe nişte vânzători şi cred că li se cuvine totul doar pentru că au bani.
I.S.: La ce să se aştepte tinerii care vor să urmeze această profesie?
I.S.S.: Este o meserie frumoasă, ce oferă o satisfacţie sufletească mare şi o recomand tuturor tinerilor care sunt sufletişti şi vor să facă un bine în viaţă. Plus că aceste cunoştinţe de farmacie, medicamente, tratamente, te ajută toată viaţa şi orice persoană îţi va fi recunoscătoare dacă reuşeşti să o ajuţi cu sănătatea.

Cu capul in nori si buzunarul la plimbare

Mai este foarte puţin şi Bucureştiul va deveni un pic mai liber. Insesizabil pentru ochiul normal, dar revigorant pentru ochiul antrenat.
Peste o luna, marea majoritate a studenţilor veniţi din provincie vor termina sau vor fi pe cale de a termina sesiunea de vară 2008-2009. Personal, mă bucur că vor fi câteva maşini în minus şi mai puţin zgomot generat de cluburile extrapline. Acest lucru se datorează faptului că unii vor pleca acasă. Până atunci, porcul va fi îngrăşat doar în ajun de examene, deoarece a început deja să se simtă vara. Pe stradă se pot observa fete cu buricul gol şi băieţi în bermude. Asteniei de primăvară îi ia locul cea de vară, pentru că să fim serioşi, cine mai are chef de luat notiţe la cursuri sau seminarii când afară sunt 30 de grade. Parcurile au fost împânzite de rolleri, bikeri şi „porumbei”, păsărelele ciripesc şi veveriţele ies timid la soare. Mi-ar plăcea şi mie să-mi iau rolele în picioare şi să plec hai-hui prin parcurile bucureştene. Am însă trei probleme: 1. iminenta sesiune, 2. partenerii de plimabare, 3. nu prea ştiu să pun frâne, poate se oferă cineva să mă înveţe.
Totuşi pregătirile pentru vacanţă sunt în toi. La agnţiile de turism tot mai multă lume se înghesuie. Acestea au înregistrat în ultima lună creşteri cu până la 28% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Se pare că deschiderea oficială a sezonului la 1 mai s-a dovedit a fi fructuoasă. Agenţiile, dar şi proprietarii de pensiuni au acum oferte speciale, ce includ mic dejun şi vizite la diferite obiective turistice.
Toată lumea se simte din ce în ce mai bine şi vrea să evadeze măcar pentu câteva zile. Şlapii şi costumele de baie au fost deja scoase la vânzare. Ce-i drept, preţurile sunt încă uşor piperate, un costum de baie din două piese poate ajunge la 300 de lei. Cu toate acestea, împătimiţii de shoping îşi achiziţionează de pe acum trolere, ca să nu mai vorbim de cremele cu protecţie solară, care deja se folosesc.
Un pas foarte important în acest sezon este îngrijirea pielii. Cei care suferă de acnee sunt sfătuiţi să o lase mai moale cu ciocolata, prăjelile şi piperul, deoarece se pare că într-o oarecare măsură ar favoriza secreţia de sebum. De asemenea ei trebuie să urmeze tratamente dermato-cosmetice cât mai repede, fiindcă anumite ingrediente medicametoase pot produce reacţii adverse în contact cu razele UV. Din proprie experinţă vă spun că un gel de curăţare a feţei, aplicat dimineaţa şi seara plus o crema hidratantă-matifiantă pot face minuni. După astea nu ne ramâne decât să încercăm peeling-ul chimic medical pentru îndepărtarea cicatricelor. Costul unei astfel de şedinţe varianză între 150-400 de lei, în funcţie de gravitatea problemelor şi se poate ajunge de la una până la trei intervenţii.
Bineînţeles că toate vrem să fim frumoase în vacanţă. Indiferent unde mergem, că e mare că e munte trebuie sa arătăm impecabil. Pentru asta este nevoie să avem grijă de silueta noastră. Nu trebuie să apelăm însă la diete drastice, de ultim moment. Este mai bine să ne schimbăm stilul de viaţă. Totul ţine de voinţă şi răbdare. Specialiştii ne recomandă să nu facem abuz de sare, zahăr şi grăsimi. Ar fi de adăugat că pentru a nu alimenta celulita trebuie să renunţăm la sucuri, mai ales la cele acidulate, care pot produce nisip la rinichi. Un regim alimentar sănătos, cu cel puţin doi litri de apă pe zi, cinci porţii de fructe şi legume pe zi plus una de carbohidraţi, de preferat dimineaţa, la micul dejun, înainte de ora 10:00, plus o viaţă lipsită de sedentarism, asigură succesul unui corp de invidiat.
Eu aşa mă pregătesc de vacanţă, am grijă grijă de corpul şi psihicul meu din toate punctele de vedere. Pentru toate acestea sunt atentă la cum îmi cheltuiesc banii. Fac tot posibilul să am o nouă vară plină de aventuri.
Ne îmbracăm sau ne dezbrcăm de hainele de sărbătoare...Voi ce ziceţi?