Tipurile de întreprinderi

Întreprinderea reprezintă o verigă de bază a economiei, în care are loc producerea unor bunuri, executarea unor lucrări sau prestarea unor servicii conform cerinţelor pieţei. Fiecare întreprindere constituie o unitate distinctă, atât faţă de alte întreprinderi, care aparţin aceleiaşi ramuri sau subramuri, cât şi faţă de cele care aparţin altor ramuri.
Termenul de întreprindere provine din cuvântul francez “enterprise” şi poate fi definit ca o organizaţie autonomă, care îşi asigură existenţa şi devoltarea prin folosirea şi comercializarea unor produse cu scopul de a obţine profit. Întreprindere (de la „a întreprinde”) este o organizaţie, care activează spre atingerea scopului – obţinerea profitului. Pentru realizarea acestui scop se organizează un proces, cu ajutorul căruia poate fi atins acest scop. Întreprinderea presupune existenţa a patru elemente: materie primă, utilaje, muncă şi clienţi, în aceste condiţii există şi întreprinderi care au ca obiectiv comerţul şi serviciile. Întreprinderea constituie componenta fundamentală a economiei. Ea reprezintă veriga de bază cu cele trei funcţiuni şi anume: producţia, vânzarea şi gestiunea.
În sens economic o întreprindere, ca agent economic, indiferent de dimensiune, forma de proprietate şi organizare produce bunuri şi servicii destinate vânzării pe piaţă, scopul fiind obtinerea profitului. Întreprinderea este veriga organizatorică unde se desăvârşeşte fuziunea între factorii de producţie cu scopul obţinerii de bunuri economice în structura, cantitatea şi calitatea impuse de cererea de pe piaţă şi obţinerea unui profit. Întreprinderea suportă costuri corespunzând remunerării factorilor de producţie utilizaţi care trebuie recompensaţi prin rezultatele producţiei sale. Cu alte cuvinte, întreprinderea trebuie să producă o valoare superioară costurilor sale.
Principalele criterii utilizate în literatura de specialitate pentru gruparea pe tipuri a întreprinderilor sunt:
A. După forma juridică: întreprinderea publică; întreprinderea semipublică, cu formele sale concesiunea şi societatea în proprietate mixtă; întreprinderea privată;
B. După scopul înfiinţării şi modul de funcţionare: regii autonome; societăţi comerciale, de stat sau particulare (private); organizaţii non-profit, create în scopul sprijinirii unor activităţi de natură socială, educaţională, religioasă sau alte asemenea servicii necomerciale, fără a se urmări obţinerea profitului;
C. După numărul proprietarilor şi modul de constituire şi exploatare a patrimoniului: întreprinderi private individuale, cu variantele întreprindere unipersonala (cu un singur acţionar), întreprindere familială şi întreprinderea cooperatistă; întreprinderi societare, sub forma parteneriatelor (sau societăţilor de persoane) şi a corporaţiilor (sau societăţilor de capitaluri). În ţara noastră, potrivit legii, pot funcţiona următoarele tipuri de întreprinderi societare: societate în nume colectiv (SNC), societate în comandită simplă (SCS), societate în comandită pe acţiuni (SCA), societate pe acţiuni (SA) şi societate cu răspundere limitată (SRL);
D. După apartenenţa naţională: întreprinderi naţionale; întreprinderi multinaţionale;
E. După dimensiuni: întreprinderi mari; întreprinderi mici şi mijlocii, respectiv: micro-întreprinderi cu 1-5 angajaţi, întreprinderi mici cu 6-20 angajaţi şi întreprinderi mijlocii cu 21-150 angajaţi;
F. După “forţa conducătoare”, care defineşte profilul activităţii unei organizaţii, distingem: organizaţii axate pe produs; organizaţii axate pe profit; organizaţii axate pe personal; organizaţii axate pe client; organizaţii caritabile, etnice şi religioase.
În continuare voi detalia tipurile de întreprinderi de la punctual C şi anume cele prevăzute în Legea 31/1990 ca fiind întreprinderi societare. În raport cu o serie de elemente (număr de asociaţi, răspunderea asociaţilor, modul de conducere, titlurile emise) societăţile se constituie conform Legii 31/1990 sub diferite forme:

1. Societatea în nume colectiv (SNC) este o societate de persoane în care obligaţiile sociale sunt garantate de toţi asociaţii cu întregul lor patrimoniu astfel încât patrimoniul şi persoana asociatului devin componente ale personalităţii juridice şi se formează o firmă socială în care apare numele tuturor asociaţilor.
Aceasta prezintă garantie mare dată de patrimoniu şi asociaţii cu încredere unii în alţii, oferind garanţie terţilor, dar are şi anumite limite cum ar fi numărul redus de asociaţi ceea ce duce, în cazul interdicţiei insolvabilităţii sau morţii unui asociat, la
dizolvarea societăţii iar în cazul falimentului atât societatea cât şi asociaţii sunt declaraţi faliţi, deaceea este improprie mărilor întreprinderi
O primă solutie pentru a dobândi o mai mare capacitate financiară este aşadar societatea colectivă formată din diferiţi asociaţi ce aduc ca aport capitalul lor şi răspund într-o formă limitată cu toate bunurile lor. De fiecare dată când un asociat moare sau se decide să abandoneze, întreprinderea se dizolvă şi trebuie să se formeze din nou.

2. Societatea în comandită simplă (SCS) este tot o societate de persoane în care există însă 2 categorii de asociaţi: comanditarii (responsabilitatea lor este limitată la mărimea aportului social) şi comanditaţii (exploatează capitalul şi răspund nelimitat şi solidar de toate datoriile societăţii).
Au însă şi avantaje permiţând combinarea disponibilului de capital al unei persoane cu aptitudinea altora de al exploata şi deasemenea punerea în valoare a brevetelor şi invenţiilor. Limitele acestui tip de societate sunt faptul că prezintă o anumită responsabilitate, nu are durată mare de funcţionare şi nici capital mare iar dispariţia unui asociat duce la dizolvarea societăţii.

3. Societatea în comandită pe acţiuni (SCA) este o societate de capital divizat în acţiuni pe care asociaţii comanditari le pot vinde, fiind răspunzători în limita acţiunilor deţinute. SCA nu are firmă socială şi se denumeşte prin obiectul societăţii, permite combinarea disponibilului de capital al unor persoane cu aptitudinea altora de al exploata iar acţiunile pot fi vândute sau transmise altor persoane fără ca societatea să se desfiinţeze. Din această cauză nu se foloseşte pentru societăţi cu volum mare de capital şi are credibilitate mai redusă.
Societăţile în comandită sunt formate din două tipuri de asociaţii, colectivele, cu răspundere limitată şi comanditarii, a căror responsabilitate se limitează la aportul de capital. Aceste două tipuri de întreprinderi sunt foarte puţin întâlnite în viaţa de zi cu zi.

4. Societatea pe acţiuni (SA) este deasemenea o societate de capital divizat în acţiuni însă trebuie să aibe minim 5 acţionari, răspunzători numai în limita aportului la capital. Astfel capitalul social este compus din:
→ capital iniţial (numit şi capital-acţiuni);
→ capital obligaţiuni.
Această structură permite constituirea unui capital important ca volum, unde acţiunile sunt transmisibile şi societatea poate funcţiona chiar dacă unii acţionari îşi vând acţiunile. Dificultăţile apar în conducerea societăţii când nu există un deţinător majoritar al acţiunilor.
Societăţile cooperatiste sunt formate din lucrătorii care aduc capitalul necesar, numit fond social. Administraţia şi gestiunea obişnuiesc să fie conduse de aceeaşi asociaţi.

5. Societatea cu răspundere limitată (SRL) este un alt tip de societate de capitaluri cu răspundere limitată la aportul adus cu deosebirea capitalului social, ce nu poate fi mai mic de 2 milioane. Aici aportul social este alcătuit din părţi sociale, numărul de asociaţi neputând fi mai mare de 50 .
În societăţile cu responsabilitate limitată pierderile vor fi suportate doar de capitalul social, adus ca aport de asociaţi, dar ca diferenţă faţă de societăţile anonime, au stabilite anumite limite în transmisia proprietăţii şi marimea companiei. Este o formă pentru întreprinderile mici şi mijlocii care beneficiază de un tratament fiscal mai favorabil decât societăţile anonime.


Bibliografie

1. http://facultate.regielive.ro/cursuri/management/intreprinderea_ca_subiect_si_obiect_de_management-34205.html, 06.04.2011, 22:01
2. http://www.eumed.net/ecorom/VI.%Intreprinderile%20si%20productia/10%20organizarea_intreprinderilor.html, 06.04.2011, 09:57
3. http://www.preferatele.com/docs/marketing/1/-evolutie-si-etape-i11.php, 05.04.2011, 23:20
4. http://www.svedu.ro/curs/ei/c1.html, 06.04.2011, 22:07