Fratii Lumiere in istoria cinematografiei

Auguste şi Louis Lumière aunt copiii industriaşului francez Antoine Lumière, proprietarul unei uzine fotografice.
Auguste Lumière s-a născut pe 18/19 octombrie 1862, în oraşul Besançon şi a murit la 10 aprilie 1954 la Lyon iar fratele său, Louis, s-a născut pe 5 octombrie 1864 şi a murit la 6 iunie 1948 la Bandol. Cei doi sunt consideraţi inventatorii primului aparat de filmat şi a primului aparat de proiecţie cinematografică. De fapt, primul aparat era folosit atât la filmare, cât şi la proiecţie, prin adaptarea unei surse de lumină.
Cei doi sunt un model perfect de colaborare între fraţi, fiind conducătorii unei uzine de material fotografic din Lyon şi sunt modelul de perseverenţă pentru perfecţionarea cinematografului. Însă ei au avut şi alte preocupări ştiinţifice. Auguste, ca biolog, a studiat patogenia anafilaxiei şi reumatismului, precum şi terapeutica bazată pe săruri de magneziu. Cât despre Louis, el s-a ocupat în timpul primului război mondial de reperajul acustic al avioanelor şi a creat încălzitorul catalic pentru aeronautică. Dar înainte de acestea, la vârsta de 17 ani a lucrat în laboratorul tatălui său (fotograf în Lyon) iar în 1881 a inventat o emulsie care permitea realizarea fotografiei instantanee.
Anul 1895 a fost pentru familia Lumière un an plin de succes. Atunci au deschis la Lyon uzina Montplaisir, destinată fabricării aparatelor de fotografiat. În acelaşi an, în ziua de 13 februarie, cei doi fraţi au înregistrat brevetul “Cinematograful Lumière – un aparat servind la obţinerea şi vizionarea probelor cronofotografice”, ce de la data de 6 mai avea să fie cunoscut ca “Cinématographe”. Invenţia era atât aparat de filmat cât şi aparat de proiecţie şi au prezentat-o Academiei de Ştiinţe din Paris la data de 22 martie 1895. La Societatea de Încurajare a Industriei Naţionale din Paris, str. Ronnes 22, a avut loc şi prima proiecţie cu public, aproximativ 200 de persoane, când a fost prezentat primul film documentar, filmul “La Sortie des Usines Lumière” (“Ieşirea de la Uzinele Lumière”), film turnat la Mont Plaisir în vara anului 1894, în care un grup compact de bărbaţi şi femei care râdeau şi făceau semne se dispersează.
Totuşi în acea perioadă au fost şi alţi cercetători care s-au ocupat de proiectarea unor imagini mişcătoare. Louis şi Auguste Lumière au obţinut aparatul lor corelând elementele tehnice din descoperirile cele mai importante ale predecesorilor, Etienne-Jules Marey şi Thomas Alva Edison, printr-o soluţie originală privind sistemul de articulare a peliculei astfel încât să poată asigura imaginilor timpul de expunere şi de substituire necesar atât calităţii fotografiei, adică la „luarea de vederi”, cât şi luminozităţii lor, adică la „proiecţie”. Aparatul pe care l-a construit mecanicul şef al „Uzinelor Lumière”, Eugène Moisson, a fost construit pentru a servi: 1. la obţinerea imaginilor negative sau a clişeelor, prin pozarea directă a scenelor de reprodus; 2. la tirajul copiilor; 3. la vizionarea directă sau la proiecţia pe un ecran a fotografiilor în mişcare. În brevet se mai precizau următoarele: „Clişeele vor fi obţinute pe o bandă de hârtie sensibilă, transparentă sau mai bine pe peliculă sensibilă, perforată pe margine.”
Cu toate acestea, înaintea brevetului fraţilor Lumière sunt şi concluziile teoretice expuse la reuniunea Societăţii Fotografice din Marea Britanie de către William Friese-Green, în colaborare cu inginerul Frederick Varlay, privind posibilitatea realizării unui aparat „capabil să fotografieze obiecte în mişcare şi să proiecteze cu aceeaşi viteză, pe un ecran, imaginile obţinute, putând reproduce viaţa în mişcare.”
După cum am mai menţionat, inventatorul american Thomas Edison a fost primul care a filmat imagini în mişcare, dar fraţii francezi Auguste şi Louis Lumière au fost primii care au prezentat un „film” publicului. În 1895 ei au realizat zece filme şi au construit un aparat cu ajutorul căruia să le prezinte pe ecran publicului din cluburile şi cafenelele pariziene. Deci ei au introdus la sfârşitul secolului al XIX-lea cinematograful, fiind primii care au venit cu ideea de a proiecta filme contra cost.
Prima proiecţie cinematografică publică, contra cost, a unui film a Cinematografului Lumière, a avut loc în ziua de 28 decembrie 1895, la Paris, în Salonul Indian din localul Grand Café, de pe Boulevard des Capucines 14. Filmul „L’arrivée d’un train a La Ciotat” („Sosirea unui tren în gară”), era un film de 35 de secunde, în care fraţii Lumière şi-au folosit familia drept figuraţie, deşi imaginile păreau întâmplătoare. Acest film ce prezenta intrarea unui tren cu aburi în gara Ciotat, situată la malul Mării Mediterane, o staţiune estivală în vogă la vremea respectivă, dar şi cu un şantier naval în expansiune, a rulat imediat după premiera franceză şi în saloanele din Bucureşti, de la ziarul L’Independance Roumaine. Interesant este că prima proiecţie nu a avut succesul scontat, încasându-se abia 30 de franci. La următoarele reprezentaţii costul de intrare a unei singure persoane a fost însă de un franc, fapt ce a dus încasările până la 2500 de franci pe zi. Acest eveniment a provocat creşterea programelor la 20 pe zi, a câte 20 de minute, în tot acest timp rezerva de filme ajungând la 80.
Datorită succesului înregistrat, la 31 decembrie 1895 Louis Lumière a stabilit împreună cu inginerul Ernest Carpentier să fabrice în serie 200 de aparate. În acelaşi timp, împreună cu Victor Planchon, a fost deschisă la Lyon o fabrică ce în ianuarie 1896 producea câte 250 m pe zi de peliculă.
Louis Lumière a fost primul operator de actualităţi, pentru că în iunie 1895 filmează la Neuville sur Soane sosirea participanţilor coborând din vapor pentru Congresul de Fotografie. Succesul obţinut a determinat Uzinele Lumière să angajeze şi să formeze „operatori de luat vederi şi demonstratori”, care să înregistreze folosind peliculă, aspecte din viaţa de zi cu zi. Astfel s-au născut jurnalele de actualităţi (în ziua de 10 iunie 1895 prin realizarea şi prezentarea la o zi de la filmare), reportajele şi documentarele. Ca urmare firească a acestora a fost realizat şi primul montaj de film, prin unirea a patru filme de un minut despre pompieri (ieşirea cu pompa, punerea în baterie, atacul focului şi salvare).
În continuare, pentru atragerea unui număr cât mai mare de spectatori, se ajunge la concluzia că filmele ar trebui să fie în culori. Pentru acest lucru, fraţii Lumière concep, cu ajutorul muncitorilor de la uzină, un sistem de film color, realizând nişte filme colorate. La 17 decembrie 1903 au construit „Autochrome”, sistemul de film color pe care l-au aplicat şi în fotografie. Înainte de acest lucru, în 1900, cei doi fraţi au depus un brevet de invenţie pentru cinematograful stereoscopic şi abia în 1904 au definitivat placa fotografică autocromă, cu ajutorul căreia au perfecţionat fotografia în culori.
Ceea ce prevestea o alta invenţie de-a celor doi o constituie sinteza cercetărilor asupra fotografiei în relief, prezentată în 1920 la Academia de Ştiinţe din Paris. A urmat între anii 1933-1935 punerea la punct a proiecţiei filmului în relief cu ajutorul anaglifelor, adică prin folosirea culorilor suplimentare, câte una pentru fiecare ochi şi reconstruirea corespunzatoare prin ochelari în două culori, roşu şi verde.
Aşadar, se poate spune că primii promotori ai cinematografului au fost fraţii Louis şi Auguste Lumière, care au realizat primele filme alegându-si subiecte hazlii. Astfel au fost realizate pelicule inspirate din activitatea fermierilor, cum ar fi „Femei care ard ierburi”, din munca în fabrică precum „Fierarul”, „Tâmplarul” sau „Dărâmarea unui zid” ori chiar inspirate din viaţa în familie: „Ceartă între copii”, „Pescuitul crevetelor”, „Borcanul cu peştişorii roşii”, „Baia la mare”, „Dejunul lui Bébé”, „Partide de table” sau „Partida de cărţi”.
Totuşi, trebuie menţionat faptul că fraţii au declarat la început cinematograful ca fiind o invenţie fără viitor şi au refuzat să-l vândă lui Georges Méliès ( primul regizor de film, un om bogat ce conducea teatrul Robert Houdin ), însă viitorul a fost altul. Cinematograful s-a dezvoltat devenind atât cea de-a şaptea artă, cât şi o nouă industrie.

Bibliografie
Internet:

1) http://infocameraman.wordpress.com/2010/02/03/fratii-lumiere-inventatorii-primului-aparat-de-filmat/ - site accesat în data de 20.10.2010, la ora 20:16
2) http://www.artevizuale.ro/Istoria-filmului/Fratii-Lumiere.html - site accesat în data de 20.10.2010, la ora 20:00
3) http://www.cinemarx.ro/stiri-cinema/10-lucruri-pe-care-nu-le-stiati-despre-filme/ - site accesat în data de 20.10.2010, la ora 20:35
4) http://www.gds.ro/Cultura/2010-02-06/Fratii-Lumi%C3%A8re,+inventatorii+cinematografului – site accesat în data de 21.10.2010, la ora 11:03
5) http://www.ipedia.ro/istoria-filmului-o-amintire-a-cinematografului-de-demult-87/ - site accesat în data de 21.10.2010, la ora 14:32
6) http://www.radarmedia.ro/2010/09/29/minutul-lumiere-la-TVR-cultural-365-de-filme-in-365-de-zile/ - site accesat în data de 21.10.2010, la ora 11:06
7) http://www.respiro.org/Issue6/eseu_dumitrescu1.htm - site accesat în data de 21.10.2010, la ora 11:13
8) www.didactic.ro/files/19/inventii.pps - site accesat în data de 20.10.2010, la ora 21:04