miercuri, 16 decembrie 2009
Twilight
Un film cutremurător. Se pare că nu toţi demonii de noapte sunt nesătui şi atât de diferiţi faţă de noi. Plin de romantism şi dinamism, sparge barierele dintre specii şi aduce în prim plan sacrificiul de dragul celuilalt, puterea de a-şi păstra coloana vertebrală şi stăpanirea de sine.
Deşi abordează un subiect deja povestit, reuşeşte să te ţină în priză de la început până la sfârşit, pe tot parcursul celor două ore.
Cu toate că este prezentat sub forma unei pagini de jurnal nu pică în penibil prin amănunte insignifiante ci dezvăluie fiecare personaj prin acţiunile şi deciziile sale.
WALL-E
Povestea de dragoste dintre un robot şi o roboţică. Doar sentimente şi acţiuni, fără prea multe cuvinte. Mai pe scurt o dragoste adevărată. Sau dacă vreţi, pentru cei ce au mai multă imaginaţie, povestea de viaţă a unui om singur, ce şi-a găsit sufletul pereche şi a făcut tot posibilul să il păstreze, chiar cu preţul propriei persoane.
Veşnica poveste a omenirii distrusă de om şi de creaţiile sale s-ar putea să-i plictisească pe unii… să sperăm totuşi că peste 700 de ani nu vom ajunge chiar aşa.
Un film de animaţie ce va plăcea atât iubitorilor de tehnologie cât şi ecologiştilor
joi, 3 decembrie 2009
No comment
În ceea ce priveşte viaţa, probabil că fiecare dintre noi s-a gândit la un moment dat la ceea ce implică în realitate a o trăi. După unii, adevărata viaţă este dincolo de moarte şi trăiesc aşa, uitând de vechiul dicton latin „carpe diem”. Pentru alţii, distracţia la maxim, fără griji sau responsabilităţi înseamnă totul. Adevărul stă probabil undeva la mijloc. Trebuie să recunoaştem că atâta timp cât suntem încrezători în propriile forţe şi ne simţim bine reuşim să facem o impresie bună indiferent dacă suntem colerici, sangvinici, melancolici sau flegmatici. Cu toate acestea, deşi trăim pentru noi înşine sau pentru ceilalţi, sănătatea este cea mai importantă.
Când viaţa se scurge din om se spune că prin faţa acestuia trec toate amintirile frumoase, dar şi unele mai puţin plăcute. Conform religiei creştine, sufletul trece timp de patruzeci de zile prin diferite vămi unde este judecat si trebuie să plătească pentru păcatele ispăşite, pentru a trece mai departe. Am aflat în împrejurări nefericite că vechiul obicei de a pune bani decedatului pentru a-şi plăti vămile este de origine păgână. Nu ştiu care este adevărul şi nu pretind că-l ştiu. Sunt de părere că fiecare are dreptul de a-şi urma propriile credinţe, dreptul la religie fiind unul fundamental, menţionat în Declaraţia Drepturilor Omului. Sunt ferm convinsă că dacă s-ar realiza un sondaj de opinie pentru a vedea care sunt credinţele religioase şi datinile după care se ghidează populaţia, răspunsurile ar fi destul de variate.
A trăi înseamnă a fii, a exista şi a fiinţa. O fiinţă presupune sentimente precum dragoste şi ură, confuzie între bine şi rău. Nici o persoană nu poate stabili cu exactitate limita dintre adevăr şi minciună, deoarece adevărul este relativ. Sunt prea mulţi factori care trebuie luaţi în considerare când se vorbeşte despre dreptate. Mediul socio-cultural, relaţiile familiare, anturajul sau psihicul labil sunt doar exemple ale factorilor care influenţează acţiunile. De exemplu, problemele cele mai discutate ale eticii aplicate sunt avortul şi sinuciderea. Se ştie că dacă în cazul celei de-a doua, biserica este categoric împotrivă, aici ritualul înmormântării schimbându-se radical, în prima problemă sunt cazuri rare acceptate de biserica creştină. În ciuda faptului că există metode contraceptive, oricum condamnate de către clerici, fiindcă viaţa este un dar de la Dumnezeu şi numai el are dreptul să o ia, unele femei se află în postura de a face unul sau mai multe avorturi. Este regretabilă sitaţia în care viaţa mamei este în pericol, dar şi cazurile în care sărăcia extremă condusă de o inconştienţă şi mai mare conduc la această ultimă soluţie care este avortul. Potrivit unor concepţii pe care le consider eronate, ar fi mai bine naşterea copilului după care dăruirea lui către adopţie. În această situaţie chiar dacă decizia se ia în cunoştinţă de cauză, cu implicita renunţare la drepturile părinteşti, la un anumit moment copilul crescând şi aflând adevărata sa origine va dori în cele mai multe cazuri să-şi cunoască părinţii naturali. Într-adevăr, părinţi sunt aceia care te cresc nu aceia care ţi-au dat naştere, dar o parte din viaţa „norocosului” adoptat (spre nefericirea orfanilor sau a celor abandonaţi în căminele de copii) va rămâne întotdeauna goală. Casa de copii nu-i acasă! Se mai pune aici în discuţie ulterioara viaţă a părţilor implicate. Ştiind că a renunţat la sânge din sângele ei, nici o femeie care a dat naştere unui suflet nu poate avea conştiinţa împăcată mereu. Astfel, în cazul refacerii vieţii, afectaţi nu sunt numai copilul şi mama ci şi restul membrilor potenţialelor familii. O altă întrebare în cazul unui avort ar fi: „Unde începe viaţa: la naştere sau peste limita legală de trei luni a unui avort?” Răspunsul este simplu: în momentul conceperii. Din acest punct de vedere persoana care decide să ducă la bun sfârşit un avort ar putea fii acuzată de crimă. Conform tuturor medicilor, o boală venerică, una incurabilă sau o problema psihică pot conduce atât la avort cât şi la sinucidere. Atentatele de sinucidere sunt mai frecvente în rândul tinerilor şi a persoanelor de vârsta a doua, întrucât aceştia se simt lipsiţi de speranţă şi abandonaţi de cei din jur. Aceste intervale de vârstă sunt considerate dezavantajate şi uneori marginalizate. Cel mai important lucru este de cele mai multe ori ignorat de majoritatea celor din jur. Cei cu atentate sinucigaşe în cadrul familiei sunt predispuşi la găsirea unei astfel de soluţii în faţa problemelor cotidiene. De obicei există anumite semnale. Acestea nu trebuie ignorate de prietenii sau familia respectivului. Vorbele cântăresc uneori foarte greu iar atitudinea distantă poate fii un prim semn de îngrijorare. În astfel de situaţii oamenii trebuie înţeleşi, ajutaţi, susţinuţi la suprafaţă şi treziţi la realitate. Factorul predominant care duce la sinucidere este depresia. Depresia se poate instala încă din adolescenţă, vârstă la care de obicei este ignorată. Schimbarea de atitudine şi pierderea interesului pentru activităţile care altădată erau plăcute sunt puse de cele mai multe ori pe seama vârstei. Dacă starea continuă timp de mai multe luni sau chiar ani, este în mod sigur un motiv de îngrijorare. Depresia este o boală serioasă care afectează toate categoriile de vârstă, atât femei cât şi bărbaţi. Ea poate deveni cronică şi se poate solda cu actul sinucigaş. Dacă filosoful existenţialist Jean Paul Sarte considera sinuciderea drept o posibila soluţie în faţa greutăţilor, Albert Camus respingea categoric acestă variantă, propunând revoltarea.
În concluzie, oricare ne-ar fi dificultăţile, important este să ne bucurăm de fiecare clipă gândindu-ne că poate exista alţii chiar mai amărâţi decât noi. Trebuie încercată din răsputeri depăşirea momentelor grele prin găsirea unui sprijin extern sau prin redescoperirea puterilor interioare.
Când viaţa se scurge din om se spune că prin faţa acestuia trec toate amintirile frumoase, dar şi unele mai puţin plăcute. Conform religiei creştine, sufletul trece timp de patruzeci de zile prin diferite vămi unde este judecat si trebuie să plătească pentru păcatele ispăşite, pentru a trece mai departe. Am aflat în împrejurări nefericite că vechiul obicei de a pune bani decedatului pentru a-şi plăti vămile este de origine păgână. Nu ştiu care este adevărul şi nu pretind că-l ştiu. Sunt de părere că fiecare are dreptul de a-şi urma propriile credinţe, dreptul la religie fiind unul fundamental, menţionat în Declaraţia Drepturilor Omului. Sunt ferm convinsă că dacă s-ar realiza un sondaj de opinie pentru a vedea care sunt credinţele religioase şi datinile după care se ghidează populaţia, răspunsurile ar fi destul de variate.
A trăi înseamnă a fii, a exista şi a fiinţa. O fiinţă presupune sentimente precum dragoste şi ură, confuzie între bine şi rău. Nici o persoană nu poate stabili cu exactitate limita dintre adevăr şi minciună, deoarece adevărul este relativ. Sunt prea mulţi factori care trebuie luaţi în considerare când se vorbeşte despre dreptate. Mediul socio-cultural, relaţiile familiare, anturajul sau psihicul labil sunt doar exemple ale factorilor care influenţează acţiunile. De exemplu, problemele cele mai discutate ale eticii aplicate sunt avortul şi sinuciderea. Se ştie că dacă în cazul celei de-a doua, biserica este categoric împotrivă, aici ritualul înmormântării schimbându-se radical, în prima problemă sunt cazuri rare acceptate de biserica creştină. În ciuda faptului că există metode contraceptive, oricum condamnate de către clerici, fiindcă viaţa este un dar de la Dumnezeu şi numai el are dreptul să o ia, unele femei se află în postura de a face unul sau mai multe avorturi. Este regretabilă sitaţia în care viaţa mamei este în pericol, dar şi cazurile în care sărăcia extremă condusă de o inconştienţă şi mai mare conduc la această ultimă soluţie care este avortul. Potrivit unor concepţii pe care le consider eronate, ar fi mai bine naşterea copilului după care dăruirea lui către adopţie. În această situaţie chiar dacă decizia se ia în cunoştinţă de cauză, cu implicita renunţare la drepturile părinteşti, la un anumit moment copilul crescând şi aflând adevărata sa origine va dori în cele mai multe cazuri să-şi cunoască părinţii naturali. Într-adevăr, părinţi sunt aceia care te cresc nu aceia care ţi-au dat naştere, dar o parte din viaţa „norocosului” adoptat (spre nefericirea orfanilor sau a celor abandonaţi în căminele de copii) va rămâne întotdeauna goală. Casa de copii nu-i acasă! Se mai pune aici în discuţie ulterioara viaţă a părţilor implicate. Ştiind că a renunţat la sânge din sângele ei, nici o femeie care a dat naştere unui suflet nu poate avea conştiinţa împăcată mereu. Astfel, în cazul refacerii vieţii, afectaţi nu sunt numai copilul şi mama ci şi restul membrilor potenţialelor familii. O altă întrebare în cazul unui avort ar fi: „Unde începe viaţa: la naştere sau peste limita legală de trei luni a unui avort?” Răspunsul este simplu: în momentul conceperii. Din acest punct de vedere persoana care decide să ducă la bun sfârşit un avort ar putea fii acuzată de crimă. Conform tuturor medicilor, o boală venerică, una incurabilă sau o problema psihică pot conduce atât la avort cât şi la sinucidere. Atentatele de sinucidere sunt mai frecvente în rândul tinerilor şi a persoanelor de vârsta a doua, întrucât aceştia se simt lipsiţi de speranţă şi abandonaţi de cei din jur. Aceste intervale de vârstă sunt considerate dezavantajate şi uneori marginalizate. Cel mai important lucru este de cele mai multe ori ignorat de majoritatea celor din jur. Cei cu atentate sinucigaşe în cadrul familiei sunt predispuşi la găsirea unei astfel de soluţii în faţa problemelor cotidiene. De obicei există anumite semnale. Acestea nu trebuie ignorate de prietenii sau familia respectivului. Vorbele cântăresc uneori foarte greu iar atitudinea distantă poate fii un prim semn de îngrijorare. În astfel de situaţii oamenii trebuie înţeleşi, ajutaţi, susţinuţi la suprafaţă şi treziţi la realitate. Factorul predominant care duce la sinucidere este depresia. Depresia se poate instala încă din adolescenţă, vârstă la care de obicei este ignorată. Schimbarea de atitudine şi pierderea interesului pentru activităţile care altădată erau plăcute sunt puse de cele mai multe ori pe seama vârstei. Dacă starea continuă timp de mai multe luni sau chiar ani, este în mod sigur un motiv de îngrijorare. Depresia este o boală serioasă care afectează toate categoriile de vârstă, atât femei cât şi bărbaţi. Ea poate deveni cronică şi se poate solda cu actul sinucigaş. Dacă filosoful existenţialist Jean Paul Sarte considera sinuciderea drept o posibila soluţie în faţa greutăţilor, Albert Camus respingea categoric acestă variantă, propunând revoltarea.
În concluzie, oricare ne-ar fi dificultăţile, important este să ne bucurăm de fiecare clipă gândindu-ne că poate exista alţii chiar mai amărâţi decât noi. Trebuie încercată din răsputeri depăşirea momentelor grele prin găsirea unui sprijin extern sau prin redescoperirea puterilor interioare.
TAXI - DRAGOSTEA CA O PERECHE DE PANTOFI
E cât se poate de normal
Mă uit la tine cum îţi mai arunci nişte pantofi
Pentru că s-au rupt şi sunt foarte vechi
Nu-ţi mai trebuie, n-ai ce să faci cu ei
E cât se poate de normal
Doar n-ai să mergi toata viaţa cu aceeaşi pereche de pantofi
N-o să porţi aceeaşi poşetă sau aceiaşi cercei..
Refren : Dar dacă nu-ţi mai trebuie dragostea mea..
Dacă nu mai ai ce să faci cu ea, n-o arunca aşa
Mai bine aşeaz-o undeva
Aşeaz-o într-un loc cu multă lume...pe o stradă aglomerată
Sau într-o sală de cinema
Poate o găseşte cineva şi-are nevoie de ea...
Aşeaz-o undeva, aşeaz-o undeva ...dacă nu-ţi mai trebuie dragostea mea ...
E cât se poate de normal să se adune foarte multe chestii
De care nu mai ai nevoie
Te loveşti de ele prin casă...şi le-arunci pe toate într-o zi..
Ma gândesc c-aşa se-ntâmplă şi cu dragostea mea
Te împiedici prin casă de ea
Şi te gândeşti într-una că n-are nici un rost s-o mai ţii
Refren
Şi nu te gândi că dacă o s-o laşi pe stradă
O să dea o maşină peste ea
Ar fi spectaculos...dar nu sunt eu atât de norocos...
Refren
De ce multe femei asociază plăcutul cu utilul în ceea ce priveşte cumpărăturile? Poate pentru că ele au mereu banii potriviţi pentru a-şi cumpăra ce vor, când vor, poate pentru că ele îşi găsesc ceva acceptabil ca preţ, bun, frumos, care să le placă şi să le vină bine.
Pentru mine, de cele mai multe ori, mersul la cumpărături de articole vestimentare este o plăcere doar până în momentul drumurilor interminabile pline de nervi, datorită preţurilor destul de piperate în unele cazuri şi a nenumăratelor probe fără vreun rezultat anume. Nu e tocmai o plăcere când te întorci de la măreţele cumpărături doar cu o pereche de şosete. În orice caz, nu cred că aici era vorba despre importanţa perechei de pantofi, de şosete sau mai ştiu eu ce. Comparaţia este destul de reuşită. Din punct de vedere valoric se poate interpreta cu superficialitate. Totuşi, în dragoste investeşti timp, sentimente şi bani. S-au dus deja vremurile când o relaţie putea dura doar cu o floare de început şi atât. Acum trebuie să investeşti şi un întreg arsenal de inovaţii pentru a o menţine pe linia de plutire. Se începe cu o floare şi o cutie de bomboane, se continuă cu bijuterii, ieşiri în oraş şi poate chiar mai mult, se întreţine cu ţinutul de mână, sărutul şi patul. Totul este mai complicat acum şi ar fi ipocriţi cei care ar susţine altfel. Singura upgradare este aceea că avem libertatea de alegere a persoanei alături de care dorim să ne continuăm viaţa. La fel ca şi dragostea, o pereche de pantofi, mai ales una care iţi place este greu de găsit. După multe căutări, reuşind să o achiziţionezi te alegi cu satisfacţie şi ceva care poate doar pentru tine este important sau frumos.
Prin urmare la fel de greu poate fi renunţarea la o pereche de pantofi ca cea la o dragoste adevărată, pentru că ambele au fost cândva părţi din viaţa ta.
O luăm cu începutul sau ţintim direct sus?
Idealul în ceea ce priveşte un loc de muncă variază la adolescenţi în funcţie de IQ, dar şi de voinţa fiecăruia. Un alt factor care influenţează alegerea unui job este mediul social şi relaţia cu familia. Există familii care ar dori ca ai lor copii să depună un efort pentru obţinerea resurselor materiale şi altele care consideră că anumite posturi sunt nedemne de odraslele lor, fie din prea multă comoditate fie datorită faptului că adulţii nu conştientizează maturizarea minorilor.
Este drept că pe piaţa muncii din România sunt destul de puţine ofertele de muncă legală pentru cei care nu au împlinit încă 18 ani. Legea garantează învăţământ gratuit şi obligatoriu doar până la 16 ani însă în urma desfiinţării contractelor de colaborare şi a celor de prestări servicii mulţi tineri aleg continuarea studiilor, eventual în paralel cu munca la negru. Acest lucru nu înseamnă că învăţătura este un lucru negativ, din potrivă, ci doar că legea română a început să facă eforturi pentru educarea tuturor celor apţi intelectul şi nu numai. În ciuda concepţiei generale, că de exemplu romii ar fi incapabili de o muncă legală sau de efort susţinut în menţinerea şi chiar avansarea într-un post, în ultimii ani s-a observat o scădere în abandonul şcolar şi prin urmare a ratei şomajului, în această categorie dezavantajată. Aceste progrese au fost posibile în urma asigurării locurilor în licee şi chiar facultăţi, prin urmare a specializării acestora în anumite domenii şi încurajarea celor mai buni prin recunoaşterea meritelor şi recompense.
Revenind la posibilităţile de angajare ale persoanelor fără vreo specializare, se pot menţiona aici câteva job-uri care pot constitui rampa de lansare. Unul dintre acestea ar fi acela de operator sondaje de opinie. Atribuţiile postului includ abordarea respondeţilor în locaţii fixe (ex: magazine, restaurante), pe stradă sau direct la domiciliul ori firma acestora. Următorul pas îl reprezintă selecţia acestora dupa un model stabilit de client. Dacă persoana respectivă corespunde criteriilor de selecţie se trece la un set mai complet de întrebari pe baza unui suport scris sau compiuterizat. La începutul sau la sfârşitul interviului trebuie luate câteva date personale (ex: nume, prenume, venit, ocupaţie) care vor servi strict în scopuri statistice, pentru a observa dacă s-a urmărit segmentul potrivit de populaţie. Pentru a realiza această muncă este nevoie de seriozitate, punctualitate, abilităţi de comunicare şi răbdare. Venitul este în funcţie de rezultatele obţinute, de numărul chestionarelor efectuate, de proiect şi de client. Nu este un venit fix şi de obicei plata se face la chestionar (între 4 Ron şi 12 RON), la două săptămni după terminarea studiului de piaţă. Din acest post se poate avansa la cel de asistent de poiect şi ulterior coordonator de proiect (denumirile variază în funcţie de firmă). Concomitent cu avansarea se va obtine un salariu fix, dar şi o serie mai mare de responsabilităţi în relaţie direct proporţională cu numărul de ore lucrate şi cu subalternii din echipa coordonată. Un alt post îl constituie acela de promoter. În funcţie de firma angajatoare şi de abilităţile fiecaruiă, se poate lucra drept animator, sampler, hostess sau merchandiser. Toate acestea presupun dorinţă de afirmare, foarte bune abilităţi de comunicare, prezentă fizica plăcută, rezistenţă la efort fizic si stres. Ca animator eşti obligat să fi prezent la diferite petreceri şi concerte pentru a întreţine spiritele şi atmosfera. Trebuie să fi dispus să porţi o anumită costumaţie şi de obicei să dansezi, deci îţi trebuie un oarecare simţ artistic. Sampler-ul este de diferite tipuri. Activitatea de sampling presupune distribuirea monstrelor şi oferirea detaliilor despre produsul sau serviciul oferit, dar mai poate include şi aranjarea produselor în raft şi atragerea clienţilor. În mod normal plata se face pe ora. Calitatea de hostess este rezervată fetelor cu un aspect fizic plăcut, vorbitoare de cel putin o limbă străină, instruite în ale machiajului, bunelor maniere şi vestimentaţiei. De obicei, ţinuta este una clasica, pantalon negru sau fustă şi sacou, părul prins în coadă, poziţia corpului fiind dreaptă şi elegantă. O hostess trebuie să fie întotdeauna amabilă şi deschisă la întrebări, trebuie să facă intrarea inviţatilor la diferite evenimente, uneori să întâmpine chiar şefi de stat. Pe lângă aceste atribuţii trebuie să zâmbească permanent, să facă reverenţe, să poată merge în formaţie sau să plece din locul ei în sincron cu colegele. Atât în ceea ce priveşte activitatea de hostess cât şi cea de sampler, în timpul programului este interzisă mestecarea gumei, fumatul sau vorbitul la telefon. Cât despre fotografiatul împreună cu clienţii sau vizitatorii, acesta este permis doar lângă stand sau împreuna cu un alt coleg iar schimbul de informaţii personale este interzis. Calitatea de merchandiser presupune automat seriozitate şi atenţie la detalii. S-a dovedit că în urma merchandising-ului vânzările unei companii pot creşte cu până la 30%. Nimeni nu spune că este o muncă uşoară sau foarte bine plătită, în schimb îţi oferă posibilitate de a lucra cu tineri profesionişti şi posibilitatea de avansare în domeniul vânzărilor, familiarizându-te cu tehnicile de bază pentru atragerea şi menţinerea clienţilor. Fiind un post de entry-level pentru acest post, ca şi pentru celelate, nu se cer neapărat studii superioare sau experienţă, cu toate că aceste atribute pot constitui un avantaj. Permisul de conducere categoria B reprezintă un alt atuu, importantă este totuşi capacitatea de relaţionare şi orientarea în spaţiu, pentru a putea aranja marfa în raft cu cât mai multă economie de spaţiu. Promoţiile trebuie evidenţiate cu ajutorul afişelor sau al flyerelor. Deasemenea un astfel de job presupune efectuarea stocurilor şi trimiterea rapoartelor către superiori, dar în unele cazuri implică şi utilizarea calculatorului. Beneficiile sunt în funcţie de performanţă, pe lângă salariul între 100-600 euro, conform programului.
Aşadar, teribilişti sau nu, tinerii au nevoie de bani şi pentru a nu mai cere ajutorul părinţilor unii dintre ei îşi caută un loc de muncă sperând să fie mai independenţi. Aceştia trebuie susţinuţi şi îndrumaţi către domeniul care li s-ar putea potrivi şi care s-ar plia cel mai bine aşteptărilor acestora. Cu tot entuziasmul lor, nu trebuie descurajaţi, însă este necesară explicarea atribuţiilor şi a semnificaţiei banului încă de la început, întrucât remuneraţia va fi pe măsura înaintării în viaţă, a experienţei şi a studiilor. La urma urmei nimeni nu trebuie să fie forţă de munca la negru, ieftină, deoarece tinerii de azi sunt adulţii de mâine, ei reprezintă viitorul.
Este drept că pe piaţa muncii din România sunt destul de puţine ofertele de muncă legală pentru cei care nu au împlinit încă 18 ani. Legea garantează învăţământ gratuit şi obligatoriu doar până la 16 ani însă în urma desfiinţării contractelor de colaborare şi a celor de prestări servicii mulţi tineri aleg continuarea studiilor, eventual în paralel cu munca la negru. Acest lucru nu înseamnă că învăţătura este un lucru negativ, din potrivă, ci doar că legea română a început să facă eforturi pentru educarea tuturor celor apţi intelectul şi nu numai. În ciuda concepţiei generale, că de exemplu romii ar fi incapabili de o muncă legală sau de efort susţinut în menţinerea şi chiar avansarea într-un post, în ultimii ani s-a observat o scădere în abandonul şcolar şi prin urmare a ratei şomajului, în această categorie dezavantajată. Aceste progrese au fost posibile în urma asigurării locurilor în licee şi chiar facultăţi, prin urmare a specializării acestora în anumite domenii şi încurajarea celor mai buni prin recunoaşterea meritelor şi recompense.
Revenind la posibilităţile de angajare ale persoanelor fără vreo specializare, se pot menţiona aici câteva job-uri care pot constitui rampa de lansare. Unul dintre acestea ar fi acela de operator sondaje de opinie. Atribuţiile postului includ abordarea respondeţilor în locaţii fixe (ex: magazine, restaurante), pe stradă sau direct la domiciliul ori firma acestora. Următorul pas îl reprezintă selecţia acestora dupa un model stabilit de client. Dacă persoana respectivă corespunde criteriilor de selecţie se trece la un set mai complet de întrebari pe baza unui suport scris sau compiuterizat. La începutul sau la sfârşitul interviului trebuie luate câteva date personale (ex: nume, prenume, venit, ocupaţie) care vor servi strict în scopuri statistice, pentru a observa dacă s-a urmărit segmentul potrivit de populaţie. Pentru a realiza această muncă este nevoie de seriozitate, punctualitate, abilităţi de comunicare şi răbdare. Venitul este în funcţie de rezultatele obţinute, de numărul chestionarelor efectuate, de proiect şi de client. Nu este un venit fix şi de obicei plata se face la chestionar (între 4 Ron şi 12 RON), la două săptămni după terminarea studiului de piaţă. Din acest post se poate avansa la cel de asistent de poiect şi ulterior coordonator de proiect (denumirile variază în funcţie de firmă). Concomitent cu avansarea se va obtine un salariu fix, dar şi o serie mai mare de responsabilităţi în relaţie direct proporţională cu numărul de ore lucrate şi cu subalternii din echipa coordonată. Un alt post îl constituie acela de promoter. În funcţie de firma angajatoare şi de abilităţile fiecaruiă, se poate lucra drept animator, sampler, hostess sau merchandiser. Toate acestea presupun dorinţă de afirmare, foarte bune abilităţi de comunicare, prezentă fizica plăcută, rezistenţă la efort fizic si stres. Ca animator eşti obligat să fi prezent la diferite petreceri şi concerte pentru a întreţine spiritele şi atmosfera. Trebuie să fi dispus să porţi o anumită costumaţie şi de obicei să dansezi, deci îţi trebuie un oarecare simţ artistic. Sampler-ul este de diferite tipuri. Activitatea de sampling presupune distribuirea monstrelor şi oferirea detaliilor despre produsul sau serviciul oferit, dar mai poate include şi aranjarea produselor în raft şi atragerea clienţilor. În mod normal plata se face pe ora. Calitatea de hostess este rezervată fetelor cu un aspect fizic plăcut, vorbitoare de cel putin o limbă străină, instruite în ale machiajului, bunelor maniere şi vestimentaţiei. De obicei, ţinuta este una clasica, pantalon negru sau fustă şi sacou, părul prins în coadă, poziţia corpului fiind dreaptă şi elegantă. O hostess trebuie să fie întotdeauna amabilă şi deschisă la întrebări, trebuie să facă intrarea inviţatilor la diferite evenimente, uneori să întâmpine chiar şefi de stat. Pe lângă aceste atribuţii trebuie să zâmbească permanent, să facă reverenţe, să poată merge în formaţie sau să plece din locul ei în sincron cu colegele. Atât în ceea ce priveşte activitatea de hostess cât şi cea de sampler, în timpul programului este interzisă mestecarea gumei, fumatul sau vorbitul la telefon. Cât despre fotografiatul împreună cu clienţii sau vizitatorii, acesta este permis doar lângă stand sau împreuna cu un alt coleg iar schimbul de informaţii personale este interzis. Calitatea de merchandiser presupune automat seriozitate şi atenţie la detalii. S-a dovedit că în urma merchandising-ului vânzările unei companii pot creşte cu până la 30%. Nimeni nu spune că este o muncă uşoară sau foarte bine plătită, în schimb îţi oferă posibilitate de a lucra cu tineri profesionişti şi posibilitatea de avansare în domeniul vânzărilor, familiarizându-te cu tehnicile de bază pentru atragerea şi menţinerea clienţilor. Fiind un post de entry-level pentru acest post, ca şi pentru celelate, nu se cer neapărat studii superioare sau experienţă, cu toate că aceste atribute pot constitui un avantaj. Permisul de conducere categoria B reprezintă un alt atuu, importantă este totuşi capacitatea de relaţionare şi orientarea în spaţiu, pentru a putea aranja marfa în raft cu cât mai multă economie de spaţiu. Promoţiile trebuie evidenţiate cu ajutorul afişelor sau al flyerelor. Deasemenea un astfel de job presupune efectuarea stocurilor şi trimiterea rapoartelor către superiori, dar în unele cazuri implică şi utilizarea calculatorului. Beneficiile sunt în funcţie de performanţă, pe lângă salariul între 100-600 euro, conform programului.
Aşadar, teribilişti sau nu, tinerii au nevoie de bani şi pentru a nu mai cere ajutorul părinţilor unii dintre ei îşi caută un loc de muncă sperând să fie mai independenţi. Aceştia trebuie susţinuţi şi îndrumaţi către domeniul care li s-ar putea potrivi şi care s-ar plia cel mai bine aşteptărilor acestora. Cu tot entuziasmul lor, nu trebuie descurajaţi, însă este necesară explicarea atribuţiilor şi a semnificaţiei banului încă de la început, întrucât remuneraţia va fi pe măsura înaintării în viaţă, a experienţei şi a studiilor. La urma urmei nimeni nu trebuie să fie forţă de munca la negru, ieftină, deoarece tinerii de azi sunt adulţii de mâine, ei reprezintă viitorul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)