(Aduc in prim plan un interviu pe care l-am realizat acum vreo doi ani, care a mai fost pe blogul meu, dar care a suferit mici modificari in introducere.)
Gărăjeu Andreea susţine că cel mai important lucru pentru ea îl reprezintă familia apoi cariera, restul le consideră doar detalii. A colaborat cu Editura Nemira ca redactor-traducător, cu Editura Corint pe post de redactor, cu Editura Litera Internaţional şi Curtea Veche pe post de traducător deci este normal ca pe lângă dans, călătorii şi muzică să iubească lectura. Stăm de vorba cu ea pentru a vedea în ce stare se află sistemul nostru de învăţământ.
Ioana Simion: Când şi cum v-aţi dat seama că aveţi vocaţie pentru a fi dascăl?
Andreea Gărăjeu: Nu mi-am dat seama, pur şi simplu s-a întâmplat să fiu mereu solicitată ca pedagog... şi m-am gândit că o schimbare nu ar strica.
I.S.: De cât timp activaţi în această meserie şi care au fost paşii pe care a trebuit să-i urmaţi?
A.G.: Ca profesor în învăţământul de stat lucreaz de 1 an de zile, dar am cochetat cu această meserie încă din primul an de facultate. După absolvire am făcut masteratul, apoi modulul psiho-pedagogic şi examenul de titularizare.
I.S.: Făcând comparaţie cu generaţiile anterioare cum vi se pare cea actuală de elevi?
A.G.: Actuala generaţie s-ar numi mai degrabă DEgeneraţie.
I.S.: În ceea ce priveşte condiţiile din învăţământul românesc ce ne puteţi spune?
A.G.: Condiţii şi resurse modeste.
I.S.: Ce notă aţi acorda programei şcolare? Dar pregătirii în general?
A.G.: Programa şcolară 8, pregătirea... în general... mi se pare oarecum vag. Pregătirea elevilor este slabă... interesul aproape inexistent.
I.S.: Cum vi se par manualele alternative şi materialele didactice? Sunt acestea suficiente, competente şi mai ales accesibile?
A.G.: Manualele alternative sunt foarte bune... în ideea că ajută trecerea la stilul modern de predare... dar nu sunt luate în serios de către elevi... cred că este o problemă de percepţie şi atitutide din partea elevilor.
I.S.: Pe de altă parte, ce părere aveţi despre boicotarea tezelor cu subiect unic?
A.G.: O reacţie întârziată şi inutilă a sindicatelor... Ar fi trebuit să ia atitudine încă de când au amânat majorările salariale pentru aprilie.
I.S.: Care au fost revendicările profesorilor?
A.G.: Salarii cât de cât decente...
I.S.: Ce au reuşit ei să obţină în urma negocierilor?
A.G.: Speranţe... iluzii false... şi alte promisiuni.
I.S.: Aţi participat la protestele de la Guvern? Motivaţi vă rog!
A.G.: Nu am participat pentru că mi s-a părut inutil... Oricum Guvernul este autocrat în această chestiune... delicată... care nici măcar nu îi deranjează... altfel i-ar fi acordat puţină atenţie.
I.S.: Au fost sau nu afectaţi elevii de reprogramarea tezei la Limba şi Literaratura Română?
A.G.: Nu.
I.S.: Cât de mult reflectă la ora actuală carnetul de note performanţele elevului/studentului?
A.G.: Carnetul de notă este valabil în proporţie de 65 la sută...
I.S.: În ce măsură îl pregăteşte pe tânăr învăţământul instituţionalizat pentru viitoarea profesie?
A.G.: Poate în privinţa preferinţelor ramurilor de activitate... altfel totul depinde de circumstanţe şi şansa fiecăruia de a reuşi.
I.S.: În altă ordine de idei cum apreciaţi siguranţa în şcoli ?
A.G.: Precară. Mi s-a întâmplat să confisc căştile unui elev de clasa a 7-a, care asculta muzică în timpul orei... şi acesta să îmi prindă mâna într-o strânsoare violentă... M-a ameninţat şi a trebuit să cedez eu... în niciun caz el. Mi se pare inadmisil... mai ales că direcţiunea ne interzice să dăm afară elevii care deranjează ora... Ca profesoară de 26 de ani sunt ţinta multor răutăţi şi reacţii violente din partea elevilor. Nu am nicio siguranţă la oră şi nici în afara acestora. Putem fi atacaţi mereu de cine ştie ce elev nemulţumit sau care are anumite conturi de reglat.
I.S.: Lăsând ultimele evenimente deoparte... Vă ajunge remuneraţia de profesor preuniversitar sau umpleţi golurile cu alte activităţi?
A.G.: Salariul de profesor este simbolic... doar atât.
I.S.: Să înţelegem că aveţi şi copii pe care-i meditaţi. Cât de valabilă este în acest sens expresia “Învăţământul românesc este gratuit” ?
A.G.: Meditaţiile sunt ceva facultativ. Nu eşti obligat să faci „meditaţii” dacă te descurci singur. Asta ţine şi de gradul de inteligenţă al fiecăruia. Eu nu am făcut niciodată meditaţii pe vremea când eram elevă... şi totuşi am reuşit la toate examenele de până acum (şi n-au fost deloc puţine...). Darul mai vine şi de la Dumnezeu... iar dacă la unii nu există... se dezvoltă prin excerciţiu şi aceşti bani investiţi în ore suplimentare.
I.S.: Cum vă selectaţi elevii pentru lecţii particulare şi cât costă o astfel de şedinţă?
A.G.: Nu îi selectez... doar că, dacă nu fac progrese, îi avertizez că întrerupem colaborarea. E foarte important să ai elevi cu rezultate – o carte de vizită excelentă în societate. Preţul unei şedinţe de meditaţii variază în funcţie de tipul de pregătire şi implicarea personală (ca de exemplu în cazul persoanelor cu rezultate excepţionale, dar situaţie materială precară), de la 20 de lei/oră la 50 de lei/oră.
I.S.: Cum reuşiţi să vi-i apropiaţi pe cei cărora le predaţi, astfel încât să le puteţi sedimenta cunoştinţele mai uşor pentru un timp cât mai îndelungat?
A.G.: Prin empatie... şi cred că dvs domnişoară puteţi să răspundeţi la această întrebare mai bine decât mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu