"Ia viaţa în piept! Nu ţi s-a spus de nenumărate ori? Ce nu ţi s-a spus e că, din momentul în care te-ai hotărât să stai drept în faţa valului ce se pregăteşte să te lovească, eşti într-un continuu meci în deplasare. Exact ca la fotbal. A juca în deplasare înseamnă a juca cu handicap. Mai întâi aştepţi să vezi cât de tare izbeşte valul, apoi înveţi moduri să te ridici, să te scuturi şi să mergi mai departe. Contraataci şi probabil cel mai bun rezultat pe care îl poţi scoate este o remiză şi lipsa şansei unei rejucări.
Ne distrugem timpul şi implicit viaţa gonind după o fericire efemeră. Căutăm pace în locuri infectate de război, ţinem cu dinţii de prieteni care nu ne merită, aspirăm la lucruri pe care probabil nu le vom avea niciodată, facem planuri pentru care nu avem resurse, întoarcem spatele unor oameni care mai merită o şansă, căutăm un loc căruia să-i putem spune ”acasă”. Câte vise ni se transformă în scrum şi câte în stele? Alergăm ca nişte nebuni după odihnă, o viaţă întreagă, şi o găsim în cele din urmă în ţărâna din care am fost făcuţi."
Sursa: http://claudiusurmei.wordpress.com/2011/07/18/scrum-si-stele/
Offf Claudiu... credeam ca stii pana acum vorba aia conform careia poti spune despre un om ca a fost si cat a fost de fericit doar dupa moartea lui (nu mai stiu exact ce filosof a spus chestia asta)...
Da, alergam dupa clipe de fericire, de cele mai multe ori condusi de cerintele pietii, adica incercam sa gasim un loc de munca bun, sa avem o familie mare sau nu, dar neaparat cu un partener de sex opus (sa nu se inteleaga ca as fi "pe invers) si cel putin un copil, ca doar asta intregeste omul etc etc
As spune mai degreba ca stam in fata valului fara sa credem ca ne va lovi, nu asteptand sa vedem cu ce putere. Intr-adevar cautam odihna mereu, asa cum cautam sa ne relaxam in concediu, dar aici tine si de faptul ca munca trebuie sa fie una placuta si ca poate ne-am ales gresit meseria sau poate doar cerem prea mult de la noi insine... dar de fapt pt cine cerem? pt noi sau pt cei care cer de la noi?... se mai spune ca poti sa ai toate bogatiile de pe lume, daca nu ai cu cine sa le imparti tot degeaba - probabil ca asa o fi: eu nu am nici toate bogatiile materiale din lume nici cu cine sa le impart din punct de vedere romantic, dar am altceva mai pretios, ma am pe mine si de cele mai multe ori nu incerc sa fiu altcineva. AAA ca fac scoli peste scoli, ma duc la conferinte, tabere, cursuri s.a.m.d. e adevarat o fac si pt a trai in concordanta cu lumea, dar si pt a ma descoperi/redescoperi/cunoaste/identifica pe mine.
Cred ca in definitiv asta e toata treaba, sa fii fericit in pielea ta (e usor de spus greu de facut), SA VISEZI si cu ochii deschisi si nu neaparat sa-ti stabilesti teluri prea inalte, pentru a nu fi dezamagit, dar "sa privesti totusi catre stele pentru a putea sa te situezi in cer".
Stiu ca e plin de stereotipuri/clisee comentariul meu, insa consider ca macar un gram de adevar exista in fiecare, asa cum o gluma sau o minciuna pornesc mereu de la un substrat real.
P.S.: dupa cum se poate observa, comentariul meu a fost mai lung decat post-ul lui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu