Şcoala Generala nr.31 cu clasele I-VIII este situată în sectorul 2 din Bucureşti pe strada Bulevardul Lacul Tei nr 116. Aproximativ din anul 1998 aceasta este într-o continuă renovare, motiv pentru care spaţiul verde aferent a fost dramatic afectat. Dacă înainte elevii erau pedepsiţi şi puşi la sapă sau recompensaţi pentru greblat cu câte un 10 la biologie acum nici dacă s-ar mai vrea practicarea unor astfel de metode nu ar mai avea unde. Lucrările de consolidare au fost sistate din cauza lipsei de fonduri. Între timp, în interiorul clădirii, locul cancelariei a fost mutat de cel puţin trei ori. Deasemenea, s-a adăugat şi o secţiune specială de semiinternat. Aici copii pot fi lăsaţi de dimineaţă până seara, în grija unei educatoare, cu certitudinea că vor învăţa, vor face lecţii şi vor mânca cel puţin o masă pe zi. Pe lângă lecţii, ei vor face diverse alte activităţi fizice şi intelectuale, pentru a avea parte de o dezvoltare armonioasă.
Lăsând deoparte faptul că terenurile de volei, handbal şi fotbal din curtea şcolii nu au fost refăcute de ani buni ci doar trasate din când în când, în ultimul an au fost desfiinţate încă şase clase. Acest lucru se poate observa cu uşurinţă din Bulevard, de unde şcoala pare abandonată. Din cele şase săli au fost scoase nu numai băncile vechi de câteva generaţii şi tablele model pe care se scria cu creta (ce elibera praf toxic atât pentru profesori cât şi pentru elevi), dar şi plăcile de parchet. Toate aceste lucrări se pare că sunt rezultattul unor investiţii europene. Defectul acstora este că au fost reîncepute tocmai în spetembrie, când eleviii ar fi trebuit să se întoarcă la ore. Astfel, desfăşurarea orelor a fost îngreunată.
Această şcoală are parteneriate cu Franţa, Spania şi Portugalia. Elevii de aici au posibilitatea în acest fel să înveţe o limbă străină prin corespondenţă. Aceste prietenii la distanţă constituie adevărate experienţe de viaţă şi prilej de a scrie în revista şcolii. Colectivul redacţional este format din profesoara de Educaţie Tehnologică şi cea de Limba şi Literatura Română, care îi coordonează atât pe elevii din clasele primare cât şi pe cei din ciclul gimnazial. Un alt proiect este cel desfăşurat în timpul orelor de Educaţie Fizică şi Sport, atunci când baieţii formează echipa de fotbal iar fetele pe cea de handbal. Antrenamentele în afara orelor sunt foarte puţine, mai ales acum când muncitorii care lucrează (mai mult sau mai puţin) au ocupat peste jumătate din curtea şcolii. În cadrul organizat de instituţitutie se desfăşoară campionate interne unde se evidenţiază viitorii componenţi ai echipelor participante la campionatele şcolare externe.
Mai nou bobocii claselor primare şi-au schimbat uniformele. Pe lângă clasicele insigne cu simboluri ce indică clasele din care fac parte, ultimii înscrişi au acum uniforme roşu cu alb în locul celor albastru cu alb. Cele vechi au fost înlocuite cu unele moderne, considerate mai frumoase şi mai comode.
Probabil dacă ar exista o poezie precum „Liceu, cimitir al tinereţii mele” aceea ar fi un laitmotiv al şcolii generale sau cel puţin aşa ar crede copii de până în 14 ani. Frumuseţea anilor, cu bune şi cu rele, o vor descoperi abia după ce au trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu