Unde sunt oamenii dragi

Ma gandesc uneori de ce oamenii intrerup legaturile. Mai ales nu pot intelege de ce le intrerup brusc si de ce incearca sa le reia la fel de brusc.
De exemplu: de ce un fost iubit iti da buzz offline ca peste o saptamana sa-ti dea si cel mai bun prieten al lui. Mentionez ca relatia s-a intrerupt bizar de ciudat, sau cel putin asa mi s-a parut la vremea respectiva. Acum am mintea mai limpede si nu cred ca a fost ceva iesit din comun ca una dintre parti sa incerce in disperare sa o contacteze pe cealalta fara vreun rezultat. In fine, ce-i cu "ding"-urile astea? Ori au vreun proiect si considera ca ar putea avea nevoie de mine, desi ar fi ciudat ca nu au de unde sti nici ca sunt la filosofie si jurnalism nici ca m-am facut arbitru, deci eu una sunt usor data peste cap in momentul asta. Ori isi fac amandoi curat in lista de mess si nu mai stiu al cui e id-ul , varianta asta nu m-ar surprinde. O alta legatura incheiata nu atat de rapid, ci pe care am simtit cu timpul cum se degradeaza este cea cu fata a carei colega de banca si prietena foarte buna, am fost timp de trei ani si jumatate. Spun atat pentru ca in ultimul semestru ea s-a combinat cu un cetatean strain si a renuntat astfel la o relatie care dura de peste 4 ani (primul si singurul ei prieten pana atunci), timp in care eu am sustinut-o in toate si ce-i drept nu am fost prea incantat cand am aflat ca s-a impacat cu fostul, care o facuse in toate felurile la vremea respectiva. Atunci s-a produs o ruptura, pentru ca probabil i-a fost rusine sa-mi zica mie ca a reluat relatia cu romanul nostru cu care de altfel ai ei nu erau de acord. In fine, nu are rost sa intram in detalii in nici unul dintre cazuri, dar daca in primul era vorba despre El Corason, in al doilea era vorba despre singura persoana care mi-a facut liceul suportabil, singura colega cu care nu-mi puteam imagina ca nu voi avea o legatura dupa absolvire. Ciudat ca acum nu mai pot da de ea in nici un fel, nici email, nici mess, nici telefon, parca ar fi disparut de pe fata pamantului. Poate vreuna dintre persoanele mentionate mai sus (se stiu ele care) citesc aceste randuri vreodata, in acest caz, lasati un semn de viata.
Deja cand se intampla chestii asemanatoare in medii diferite nu poti sa nu te intrebi daca nu o fi ceva in neregula cu propria persoana. La fel ca in cazul in care ti se confirma un lucru din mai multe surse care nu au nici o legatura.
La urma urmei cum mi-a spus proful cu care am fost la Parodi Press: "poate ca blogurile sunt doar niste jurnale online"... si ce-i cu asta, daca asa ne simtim mai bine si asa avem impresia ca putem comunica, ce ar fi rau in asta? Avem impresia, da, pentru ca nu-i o comunicare eficienta nici daca cineva iti lasa comment. Nimic nu se poate compara cu senzatiile care te trec in momentul in care spui ceva cuiva, nimic nu poate egala mutrele pe care le face respectivul interlocutor, tonul cu care iti raspunde si o sumedenie de astfel de gesturi. Sper sa nu ma pierd de tot in aceasta lume virtuala. Aici ma ascund, aici refulez, aici ma gasiti. Scopul: de a publica ceva undeva (sau cel putin asta as vrea sa fie) + asa vreau in momentul de fata, sa scriu aici.
Noapte buna si numai bine!